Pacientul cu dinti cariati - O problema... de cand lumea

dinti-cariatiAtunci cand avem dinti cariati, intotdeauna dam vina pe efecte si incercam sa le acoperim prin vizita la stomatolog. Dar, oare, nu ar trebui sa cunoastem si cauzele, si sa incepem combaterea lor eficienta?

Ce sunt si de ce se trateaza

In primul rand, cariile reprezinta o afectare permanenta a suprafetei dentare tari. Mai departe, aceasta se manifesta prin formarea unor deschizaturi sau gauri. Aveti dinti cariati!

Acum, cariile mai sunt cunoscute si ca degradare dentara, si sunt cauzate de o sumedenie de factori, Or, printre acesti factori putem include: culturile de bacterii bucale care genereaza un pH scazut / „acid” - sub 5.5 -, acidul stomacal din cauza bulimica si, nu in ultimul rand, tartrul. Mai mult, dintii cariati apar ca urmare a adoptarii unui stil de viata total nesanatos si a unei igiene orale zilnice precare. Iar, ca fapt universal adevarat, dintii cariati sunt comuni: copiilor, adolescentilor si adultilor in varsta. Pana si sugarii pot avea carii! Acesta ar fi cazul asa-numitei carii „de biberon”, despre care puteti citi si in: Scapa de frica de dentist!

Din nou, combinatia de bacterii si tartru - cauzat de resturile alimentare depozitate in sulcus -, este foarte periculoasa pentru smaltul d-voastra dentar. Or, ce se formeaza din amalgamul de bacterii, resturi alimentare si saliva, poarta denumirea de „placa dentara”. Iar aceasta se depoziteaza atat pe gingii, cat si pe suprafetele dentare din gura d-voastra. Si, pe masura ce se hranesc cu zaharul din alimentele dulci - mai ales daca ati consumat multi carbohidrati si amidon -, se inmultesc exponential; formeaza placa bacteriana si un pH „acid”. De aici, rezulta o demineralizare continua a smaltului dentar. Perioada de atacare a smaltului dintilor este de 20+ minute dupa fiecare masa sau gustare. Iar, daca procesul demineralizarii il depaseste pe cel al remineralizarii - prin aplicarea, spalarea si/sau ingerarea de calciu si fluor -, atunci caria se poate transforma in... abces laolalta cu gingivitostomatita. Or, in astfel de cazuri, extractia dintelui este garantata, din pacate.

Ce puteti face?

Trebuie sa retineti ca este foarte recomandat sa aveti o dieta echilibrata in zaharuri, dar sa va si mentineti un comportament igienic oral strict. Astfel, dintii cariati pot deveni doar o amintire... nu prea placuta. Mai mult, tehnica periajului – este recomandata pasta de dinti cu fluor! - si flossing-ul trebuie invatate si deprinse temeinici. Puteti face asta si de pe saituri de specialitate, daca nu chiar de la medicul d-voastra stomatolog. Si, odata ajunsi in cabinetul medicului stomatolog pentru o consultatie, acesta va folosi un instrumentar variat.

Astfel, daca dintii cariati nu sunt tratati cum trebuie, cariile se pot largi, iar straturile interne ale acestora sunt in pericol, de asemeni. Acest lucru poate conduce la: dureri dentare acute, discromii / decolorari dentare, infectii, halitoza / respiratie urat mirositoare, si, nu in ultimul rand,... la pierderea partiala sau totala a dintilor.

Criteriile de formare...

Pentru dintii cariati, exista patru criterii de formare, si anume:

  1. o suprafata dentara, care poate fi smalt sau dentina,
  2. bacterie cauzatoare de carii,
  3. carbohidrati fermentabili, precum: zaharoza, fructoza si glucoza, si...
  4. factorul Timp

Totusi, aceste patru criterii NU sunt suficiente in sine pentru a cauza boala dentara cunoscuta si sub denumirea populara de: carie. Dimpotriva, este nevoie de un mediu protejat pentru ca biofilmul cariogenic, sau placa dentara formata din bacterii, sa se dezvolte; sa prolifereze. Efectul pe care il are biofilmul asupra smaltului, dentinei sau cimentului poarta denumirea de: cariogenicitate. Or, procesul de cariere in sine NU este acelasi si inevitabil tuturor pacientilor! Astfel, dintii cariati pot aparea in functie si de: forma acestora, igiena orala si de capacitatea de „tamponare” - de estompare a bacteriilor - a salivei. In consecinta, caria dentara poate aparea oriunde suprafata dintelui este expusa cavitatii orale, dar nu si structura de sustinere a acestuia.

Locatiile predilecte...

Unele situri bucale – dintre cele dentare, mai ales! - colecteaza mai multa placa dentara decat altele, precum: fisurile molarilor, „santurile” de pe suprafetele ocluzale ale molarilor si premolarilor. Alte zone problematice sunt siturile interproximale, precum si cele supra- si/sau sub-gingivale.

Expunerea prelungita a suprafetelor dentare la biofilmul care se poate transforma in acid cauzator de pH negativ, influenteaza direct probabilitatea de aparitie a acestor dinti cariati. Ulterior, continutul mineral al dintelui se dizolva in saliva si ramane astfel timp de doua ore, maximum. Astfel, se asigura oarecum ciclicitatea naturala demineralizare – remineralizare. Dar, daca procesul natural nu poate suplini nevoia de minerale a dintelui, atunci exista acele metode artificiale, mentionate mai sus.

Procesul cariogenic poate incepe la doar cateva zile de la eruperea dintilor, respectiv daca dieta copilului este destul de bogata in carbohidrati. Or, fluorul si tratamentele conexe ale acestuia au un randament dovedit in favoarea pacientului. Si, in acest caz, cariilor proximale le iau aproximativ patru ani pentru a trece prin smalt; aceasta este cazuistica dintilor permanenti in conditii normale de igiena orala si imunitate nativa sau dobandita; in cazuri severe - de igiena orala precara, imunitate naturala sau dobandita scazuta, precum si de dieta bogata in carbohidrati fermentabili -, dintii cariati devin o problema inca din primele lunii ale eruptiei.

Bacteriile, bacilii si amelogeneza

Cele mai responsabile bacterii de efectul lor cariogenic sunt: streptococul mutant – transmisibil de la adult, la copil prin: alaptare, premasticarea alimentelor de catre parinte si/sau chiar prin sarutarea copilului in jurul zonei sale bucale - si streptococul sobrin. Iar, dintre bacili, putem aminti aici: lactobacilii, care provin din lactate. Lasate netratate, aceste bacterii, de origini streptococice si bacilice, pot cauza: dureri, infectii si pierderi dentare. Uneori, infectiile pot ajunge chiar mai departe de zona dintelui; se pot raspandi in intreaga cavitate bucala, iar de acolo, mai departe, in sistemul circulator si la organele vitale, precum am descris si in: Medicina stomatologica actuala.

Continutul mineral al dintelui este sensibil la cresterile in nivelul de acid, respectiv din productia de acid lactic generat prin electroliza zaharului de catre placa bacteriana. Mai exact, dintele – o structura elementar minerala – se afla intr-o stare permanenta de demineralizare – remineralizare, respectiv intre dinte si saliva inconjuratoare.

Pentru pacientii care prezinta o deficienta salivara, de calciu din saliva, si mai ales pentru cei care au suportat sau suporta radioterapia, sau pentru cei cu afectiuni autoimunitare – cazurile: Sindromului lui Sjogren, diabetului zaharat sau insipid si al sarcoidozei -, care distrug pana si glandele salivare – submandibulara si parotida -, exista terapii compensatorii; aceste terapii pot fi substitutele de saliva si produsele remineralizante. Astfel, dintii cariati sunt rezultatul actiunii directe a bacteriilor variate, mentionate anterior, care surclaseaza atat remineralizarea fluorica, cat si pe cea salivara. In egala masura, demineralizarea acida are loc atunci cand placa bacteriana este lasata pe suprafata dentara sa prolifereze din diverse motive.

Din cauza faptului ca dintii cariati apar ca urmare a acumularii bacteriene in spatiile interdentare, precum si in „santurile”, si fisurile de acest tip, 80% dintre carii se si formeaza in acele locuri. Si apar mai ales din cauza faptului ca periajul dentar este deosebit de dificil in acele zone. Or, suprafetele dentare faciale si linguale, care sunt mai usor de periat, dezvolta si un numar mai redus de carii, acumuland mai putine bacterii.

O alta cauza – ce-i drept, mai rara – pentru generarea de pH negativ si acid, poate fi: Amelogeneza imperfecta. Aceasta afectiune se manifesta ca o subdezvoltare a smaltului dentar, cazuistica fiind de 1 afectat la 718 de pacienti cu carii, respectiv de 1 la 14.000 de indivizi fara vreo afectiune dentara. Aproximativ 96% din smaltul dentar este de compozitie minerala. Iar, aceste minerale – mai ales hidroxipatita – devin solubile sub actiunea acidului la un pH de 5.5; atunci se demineralizeaza smaltul dentar.

De cealalta parte, dentina si cimentul sunt si mai susceptibile la cariere decat smaltul deoarece au un continut mineral si mai scazut! Astfel, atunci cand suprafetele radacinilor dintilor sunt expuse din pricina recesiunii gingivale, sau gingivitostomatitei despre care am discutat si in: Herpes bucal ; cariile se pot dezvolta si mai accelerat.

Aici, dintre candidatii cei mai probabili pentru „functia” de element cariogen, bacteriile precum: lactobacilul acidofilic, streptococul mutant, actinomices spp., dar si nocardia spp., stau foarte bine. Si, in ultima instanta, incercarea de a realiza o legatura intre malocluzia dentara, sau dispunerea aglomerata a dintilor, si procesul de cariere este oarecum slaba. Anatomia dintilor poate doar confirma o probabilitate de aparitie a cariilor, dar nu este si o cauza a dintilor cariati.

Cariologia si sigilarea dintilor

Orice tip de dinti cariati poate fi tratat in functie de nivelul de cariere. Or, daca acestia sunt cariati in mod sever, atunci medicul stomatolog nu va putea decat sa vi-i extraga. In rest, se pot efectua filling-uri / plombari cu diverse amalgamuri, recomandate si in: In ce consta o sigilare de dinte. Astfel, sub-ramura stomatologica care are ca scop principal cercetarea aparitiei, dezvoltarii si efectelor cariilor, se numeste: cariologie.

Acum, in functie de extensia distrugerii dentare, sunt utilizate mai multe tratamente pentru restaurarea dintilor la forma, functia si aspectul lor original. Totusi, nu se cunoaste vreo metoda pentru a se putea regenera portiuni mari din respectivii dinti cariati. Astfel, acestia au ajuns si in atentia organizatiilor de sanatate dentara internationale. Acestea pledeaza pentru respectarea acestor seturi de masuri preventive si profilactice, precum: o igiena orala regulata si modificari dietare stricte si constante in viata cetateanului–pacient. Si, din aceasta cauza, este foarte important sa va programati vizite regulate la medicul dentist, dar mai ales la igienistul dentar! Acolo, vi se pot indeparta atat tartrul, cat si placa bacteriana, si veti primi sfaturi privind rutina d-voastra sanitara orala.

Mai important, daca acei dinti cariati va provoaca dureri, acest fenomen tine de locatia cariei in cauza. Or, o carie, daca este localizata in smalt, de pilda, nu veti resimti nicio durere. Dar, daca acea carie atinge dentina – stratul dentar dintre smalt si pulpa -, atunci cu siguranta veti avea parte de asa ceva!

Iar, odata atinsa pulpa, automat se va pune problema unei obturatii de canal sau a unei extractii totale. De ce o obturatie de canal? Fiindca aceasta, caracteristica prin „omorarea” nervului, va pastreaza dintele, insa, de cele mai multe ori, medicul va recomanda extractia. Si, pentru o igiena optima, este foarte recomandata inlocuirea dintilor extrasi, respectiv cu structuri dentare non-alergenice, asa cum am discutat si in: Ce inseamna a fi biocompatibil.

Periajul si dieta zilnica

Metoda clasica de periaj, pentru a NU avea dinti cariati, este urmatoarea: inainte si inapoi, in sus si in jos, si in spatele molarilor. De fapt, spatele dintilor este deseori omis din tehnica obisnuita a periajului, si tocmai acea zona este cea mai susceptibila la cariere! Or, de veti evita sa faceti acest lucru, veti fi acordat cel putin 8 ore bacteriilor sa se inmulteasca, si sa va atace, rezultand niste dinti cariati. Mai ales noaptea! Foarte important este sa incercati sa evitati si consumul de alimente bogate in zahar si/sau in acid! De pilda, dulciurile si chips-urile, ca gustarele, sunt foarte contraindicate.

Acum, tineti minte ca este OK sa serviti acele dulciuri la ora mesei, dar nu si intre! Or, nu este vorba aici despre cat de mult mancati, ci despre cat de des si, mai ales, cand! Astfel, puteti limita expunerea la atacuri acide asupra dintilor d-voastra, care pot sa nu mai devina niste dinti cariati. Si, in egala masura, evitati sucurile chiar daca nu obisnuiti sa beti dintre cele indulcite cu zahar. Cele „dietetice” contin, si ele, acid, ceea ce este... la fel de rau, d-voastra riscand aparitia unor dinti cariati. Mai mult, este recomandat sa beti multa apa plata, mai ales in astfel de perioade. Cu cat mai multe guri de apa plata luati, cu atat va readuceti pH-ul la un stadiu neutru, de 5.5., va protejati smaltul dintilor – nu mai apar acei dinti cariati! - si ocoliti halitoza.

Rolurile igienistului si radiologului dentar

Trecand pe la igienistul si/sau pe la radiologul stomatolog, oricare dintre acestia va poate depista:

  • o mica pata, cauzata de factorii degradanti ai gurii d-voastra, vizibila pe suprafata dentara si cu ochiul liber;

  • o gaurica, mai mica sau mai mare, pe una dintre partile dintelui, observabila la o examinare de rutina;

  • o regiune demineralizata si extinsa inauntrul dentinei, vizibila doar la radiografia dentara.

Ulterior, se va incepe inlaturarea depozitelor alimentare, a tartrului si placii bacteriene. In cazuri severe, va fi necesara extractia dintelui bolnav. Prin urmare, igiena orala atat domestica – prin folosirea regulata si corecta a periutei de dinti, a pastei cu fluor sau fara, si a atei dentare -, cat si cea profesionala, sunt factorii-cheie pentru reducerea drastica a gradului de risc din gura d-voastra! Un risc reprezentat de placa bacteriana si tartrul din cavitatea d-voastra bucala, si care poate determina aparitia unor dinti cariati, de altfel.

Caria si tromboza

O persoana care isi are dintii cariati, nu este necesar ca sa si fie constienta de acest fapt. Or, primele semne sunt petele albe - „leziuni de pete albe” - de pe suprafata dintilor d-voastra, care indica o demineralizare zonala a smaltului. Si, pe masura ce demineralizarea avanseaza, acele pete albe pot deveni maronii, iar apoi, se formeaza microcariile. Odata formata, microcavitatea mai poate fi oprita, insa tesutul dentar penetrat nu mai poate fi regenerat.

Dintii cariati pot fi doar „peticiti”. Si, din punctul de vedere al aspectului, dintii reparati prezinta un oarecare luciu, desi pata maronie ramane. Cei nereparati, au un aspect mai deschis la culoare, si mai... „monoton”.

Pe masura ce smaltul si dentina sunt distruse, microcavitatile devin din ce in ce mai mari, mai vizibile. Zonele afectate isi schimba culoarea si devin sensibile la atingere. Odata ce caria trece de smalt, tubulele dentinare - care prezinta pasaje catre nervurile dintilor -, devin mai expuse, rezultand in durere „surda”, temporara sau acuta, cu sensibilitati la factorii termici si/sau la zaharuri.

La un moment dat, sub actiunea interna si extensiva a carierii, dintii cariati se pot fractura. Chiar si in timpul masticatiei obisnuite! Odata ce degradarea a progresat suficient cat sa permita bacteriilor sa ajunga la pulpa dentara, va puteti trezi cu o durere de dinti acuta si/sau constanta. Necrozarea / moartea pulpei dentare are ca rezultat unic desensibilizarea dintelui, dar si fragilizarea accentuata a acestuia, mai ales la atingere.

Cariile avansate, cel putin, pot cauza halitoza / respiratie urat mirositoare si gusturi neplacute pe limba, favorizandu-se proliferarea / raspandirea infectiei catre celelalte tesuturi moi. Pacientul se poate alege chiar si cu o tromboza sinusala cavernoasa, respectiv cu angina lui Ludwig; afectiuni care va pot periclita viata!

In cazuri cancerigene...

Radioterapia, in cazurile cancerigene, medicamentele si, nu in ultimul rand, drogurile pot contribui decisiv la uscarea cavitatii bucale si, implicit, la aparitia acestor dinti cariati. Or, consumatorii de tabac – uneori, combinat cu... zahar! - pot avea surpriza neplacuta a recesiunii gingivale, care ar conduce inevitabil la carierea radacinii. Iar, cum radacina este mai sensibila decat smaltul, fumatul nu poate fi legat strict de carierea coroanei dentare, ci de cea a radacinii.

Din punctul de vedere al ereditatii, elementul Cadmiu, transmis prin placenta, poate fi un factor de risc ridicat pentru aparitia de dinti cariati la nou-nascut. De ce Cadmiul? Deoarece acesta imita ionul bivalent de Calciu, care prezinta incarcatura electrica si raza ionica. Cat priveste statutul social al pacientului, este recunoscut faptul ca un buget personal extrem de restrans inseamna si o igiena orala foarte precara – daca nu lipsa total! -, respectiv... dinti cariati. Si, de cele mai multe ori, inseamna carii in abundenta! Or, in acest sens, in SUA, functioneaza un sistem care foloseste Managerierea Cariilor prin Evaluarea de Risc, sau MCPER; sistemul a fost acronimizat "CAMBRA" in engleza.

Rata progresiei

O descriere temporara este aplicata, de regula, cariilor pentru a le indica progresia. Astfel, „acuta” este caria care se dezvolta rapid, iar „cronica” este aceea care s-a dezvoltat deja, respectiv pe o durata mai extinsa si din cauza demineralizarii severe – fara posibilitatea remineralizarii! - a smaltului dentar.

Mai sunt si cariile recurente, sau cele care apar mereu si mereu, respectiv pe marginile suprafetelor acelor dinti cariati care au beneficiat de filling-uri si/sau alte restauratii in trecut. Pe cand, cele nedezvoltate complet descriu o categorie de leziuni a unor dinti remineralizati inaintea carierii acestora.

Acum, cat priveste locatia acestor tipuri de carii, exprimate temporal, avem trei mari categorii, si anume:

  • carii „de smalt” – pacientul prezinta dinti cariati la nivelul smaltului;

  • carii „dentinare” – leziunea a ajuns deja la nivelul dentinei;

  • carii „cimentare” – o forma de cariere si nominalizare stomatologica mai rare; apar mai ales daca radacinile, protejate de cimentul natural al alveolei dentare, sunt expuse; cariile „cimentare” pot deveni oricand „dentinare”.

Dintii cariati si dieta potrivita

Din punctul de vedere al pH-ului din gura d-voastra, stimati pacienti, toate institutele si organizatiile de profil din lume recomanda scaderea la minimum a frecventei gustarilor dintre mese, precum si evitarea pe cat posibil a dulciurilor tari si/sau lipicioase. Astfel, in aceste ultime doua categorii, intra bomboanele si/sau acadelele si gumele; acestea adera cel mai mult de suprafetele dentare, cresc cantitatea de zahar, scad pH-ul activ si il transforma intr-unul acid, si determina... placa bacteriana si tartrul. Or, acestea pot fi indepartate si acasa, si la cabinetul igienistului dentar, dar este foarte indicata evitarea cauzelor.

Pentru copii, Asociatia Dentara Americana si Academia Europeana a Stomatologiei Pediatrice recomanda inclusiv limitarea la minimum a consumului de bauturi racoritoare; atat a celor carbogazoase, cat si a celor necarbogazoase; conteaza doar nivelul carbohidratilor si al zaharului prezent. Mai mult, bebelusii trebuie protejati prin evitarea lasarii biberonului in timp ce acestia dorm; se risca formarea de „carii de biberon”. Iar mamele nu trebuie sa foloseasca ustensilele si recipientele de baut in comun cu bebelusii lor, nici macar in joaca; se va evita transferul de bacterii bucale de la mama, la copil.

Din punctul de vedere al folosirii de produse anti-placa bacteriana, guma de mestecat pe baza de xilitol ar fi cea mai indicata sugestie, avand in vedere faptul ca placa bacteriana din gura pacientului nu poate folosi zaharul de alcool ca si pe orice al zahar. In plus, receptorii, sau mugurii, aromatici ai limbii, in urma eliberarii aromei din acea guma, vor stimula secretia de saliva, care actioneaza ca un "tampon" natural asupra placii bacteriene si pH-ului cu pricina.

Folosirea de sigilanti dentari asupra unor dinti cariati reprezinta, si aceasta, una dintre caile de preventie de preferinta. Or, sigilantul, ca "glazura" similara plasticului, este aplicat peste suprafata ocluzala / de muscare a dintelui, respectiv pentru a preveni intrarea resturilor alimentare in fisuri si alte adancituri dintre dinte si gingie, in special. Astfel, placa bacteriana pe baza de carbohidrati si pH-ul "acid" nu mai au sanse la fel de mari pentru a prolifera. Copiii – pacienti, la recomandarea pedodontului, sau a medicului dentist pentru copii, pot beneficia de sigilanti, pe cand adultii, doar daca nu au mai avut asa ceva aplicat peste dintii lor.

Iar, din cauza ca sigilantul dentar este supus degradarii perpetue, pacientul trebuie sa se prezinte cu regularitate la cabinet fie pentru o resigilare, fie doar pentru o reevaluare a starii generale de sanatate orala.

Fluorizarea si restauratiile

Calciul, care se poate gasi atat in branzeturi si lactate, cat si in lumele verzi, contine fluorida, care ajuta la prevenirea leziunilor si, implicit, la aparitia de dinti cariati, respectiv prin legarea acesteia de hidroxiapatita cristalina din smaltul dentar. Cu alte cuvinte, calciul sporeste rezistenta smaltului si ajuta la rezistenta anti-demineralizare. Or, fluorizarea topica, prin paste de dinti, ape de gura si tablete speciale, s-a dovedit a fi ceva mai eficienta decat cea sistemica, adica prin consumarea de apa de robinet si produse fluorizate natural. Desigur, in pofida aportului de minerale prin ambele metode, exista si aici o oarecare controversa, redata destul de cuprinzator in: Fluorizarea dintilor.

Un tratament efectuat la timp, in general, este cu mult mai putin dureros si scump decat unul aplicat unei carii extinse. Or, in zilele noastre, atunci cand va prezentati la cabinet pentru o interventie, se va folosi protoxidul de azot, sau binecunoscutul „gaz ilariant” pentru atenuarea starii de anxietate, iar, dupa ce il parasiti, se poate sa vi se prescrie o medicatie pentru atenuarea durerii.

Tot la cabinet, o „freza” poate fi folosita – de regula, si este... - pentru indepartarea unor portiuni din acei dinti cariati, respectiv a acelor bucatele de dinte deja afectate grav de carie. Se poate trece si la o relativa restauratie a dintelui, respectiv printr-o plombare cu aliaje biocompatibile – de: amalgam, compozite, rasini, portelan si aur. Iar, daca leziunea este deosebita, si daca a ajuns inclusiv la radacina, atunci se va trece la extractie.

Ceea ce urmeaza, este o restauratie completa, respectiv printr-o coroana dentara din: aur, portelan sau portelan-fuzionat-cu-metal, despre care puteti citi si in: Zirconia.

Terapia endodontica poate fi, in mod complementar, necesara pentru restaurarea unor dinti cariati. Or, aceasta, cunoscuta si ca „obturatie de canal”, este realizata prin scoaterea pulpei dentare si a nervului necrozat / mort, respectiv impreuna tesutul vascularizat si portiunea afectata a dintelui. Apoi, canalul in sine este curatat temeinic de catre parodontolog, astfel incat sa nu existe riscul aparitiei unei osteopatoze cavitational – alveolare, ca mai apoi acesta sa fie umplut cu o substanta denumita gutta percha, care are o textura cauciucata, iar la final, se poate monta o coroana. Rezultatul? Dintele a devenit non-vital; lipsit de orice tesut viu.

Extractiile de dinti cariati, insa, sunt ultima solutie; o ultima solutie pentru acei pacienti care fie nu pot, fie nu isi doresc complicatiile unui tratament parodontologic de lunga durata si, poate, chiar a unei restauratii, dar si pentru aceia care... nu mai prezinta dinti opozabili celor deja cariati! Acesta ar fi cazul „maselelor de minte” care, in general, sunt extrase oricum.

Din punct de vedere statistic, 2,43 de miliarde de oameni sunt suferinzi de carii! Cariile „de biberon” afecteaza 620 de milioane de bebelusi, iar pentru puberti si adolescenti, dintii cariati sunt o problema comuna si grava mai ales in tari si regiuni precum: Statele Unite ale Americii, tari latino-americane, tari medi-orientale, dar si in tari sud-asiatice; o exceptie mai fericita ar fi China, unde prevalenta cariilor este cea mai scazuta. Adultii de peste 50 de ani, in proportie de 29 – 30%, la nivel global, au probleme cu dintii cariati, de asemeni. Deficienta Boron este un alt aspect de care medicul d-voastra stomatolog ar putea tine cont, astfel putand fi nevoie de o medicatie specializata pentru a insanatosi acei dinti cariati.

Putina istorie...

Istoria acestor dinti cariati, la oameni, incepe in urma cu 1 milion de ani, aproximativ. Astfel, in Australia, au fost descoperiti hominizi din ramura Australopithecus, care ar prezenta dinti cariati, si inca extensiv! Desigur, nu au fost descoperite si „plombe”, dar s-a conchis faptul ca regimul alimentar, dominat de un vegetarianism timpuriu al hominizilor, ar fi avut un impact deosebit asupra acestor specimene; le-ar fi cauzat dinti cariati. Mai tarziu, la neanderthalieni si homo sapiens, carnivorismul ar fi accentuat prevalenta cariilor. De fapt, toata perioada neoliticului ar fi fost presarata cu exemple de dinti cariati, exceptie facand paleoliticul si mezoliticul, adica perioadele istorice ale umanitatii dinaintea neoliticului.

Odata cu pre-antichitatea, texte ale culturilor: sumeriana, indiana, egipteana, japoneza si chineza, ale mileniului V i.e.n., arata o credinta intr-un „vierme al dintelui”, care ar fi fost responsabil de aparitia acestor dinti cariati. Mai mult, in Pakistan, intre mileniile V si VII i.e.n., sapaturile arheologice au demonstrat practicarea unei forme stravechi de „stomatologie”, respectiv prin frezarea acelor dinti cariati cu ajutorul unor „freze” realizate din cremene, cel mai probabil.

Ceva mai tarziu, in antichitate, Papirusul din Ebers, Egipt, scris in 1550 i.e.n., precum si insemnarile medicului-sef de Curte al dinastiei Sargonizilor asirieni, realizate intre 668 si 626 i.e.n., indica nevoia de extractie a respectivilor dinti cariati, respectiv pentru a impiedica extinderea inflamatiei. Si mai tarziu, in perioada greco-romana, proliferarea culturii mancarurilor gatite ar fi dus la o usoara crestere a prevalentei cariilor in randurile populatiilor acelor vremuri. Totusi, tratarea unor dinti cariati incepea sa devina din ce in ce mai sofisticata, incluzand si anestezicele topice, respectiv ierburile analgezice si... descantecele!

Ajungand de la Epoca Bronzului si cea a Fierului, la Evul Mediu, aflam ca prevalenta de dinti cariati a devenit insurmontabila incepand cu anul 1000 e.n., atunci cand trestia-de-zahar a patruns mai mult si mai adanc in Europa Occidentala. Or, barbierii abia organizati in bresle, jucau si rolul de „chirurgi-stomatologi”, reusind sa opreasca infectiile sistemice ale pacientilor, totusi. Romano-catolicii, insa, se rugau sfintei Apollonia, patroana stomatologilor si stomatologiei, respectiv pentru a-si atenua durerile.

In America de Nord, amerindienii, la randul lor, au devenit mai susceptibili de cariere odata cu contactele repetate si prelungite cu europenii colonizatori; culturile agricole aduse odata cu ei i-au determinat pe bastinasi sa devina dependenti nu prin stilul de subzistenta vanator-culegator, ci prin cel de agricultor. In consecinta, dintii cariati nu au intarziat sa apara.

In Europa veacului al XVIII-lea, in Epoca Luminilor, sau in Perioada Iluminista, Pierre Fauchard, supranumit si "parintele stomatologiei moderne", in insemnarile sale din 1850, a conchis ca "viermele dintelui" nu ar fi fost nimic altceva decat o fantezie primitiva, si ca trestia-de-zahar ar fi fost prima cauza a aparitiei acelor dinti cariati; ar fi fost daunatoare smaltului dentar. Si a avut dreptate! Or, odata cu aparitia si a: fainii prelucrate, painii albe si/sau negre, dar si cu cea a ceaiului indulcit, cariile au devenit din ce in ce mai agresive cu populatiile perioadei.

Ceva mai tarziu, in 1890, W.D. Miller si-a formulat faimoasa teorie intitulata: „Teoria chemo-parazitica a cariilor”. O teorie care sustinea faptul ca, in prezenta carbohidratilor, bacteriile din gura pacientului fermenteaza si formeaza acizi, respectiv un pH negativ. Si astfel ar aparea dintii cariati. Mai mult, laolalta cu G.V. Black si J.L. Williams, Miller a pus bazele etiologiei moderne a cariilor! Iar, in 1921, Fernando-Rodriguez Vargas a identificat tulpini specifice de lactobacili.

Trei ani mai tarziu, in 1924, Killian Clarke a descis o bacterie sferica si izolata de leziunile cariogene; el a denumit-o Streptococcus mutans sau streptococul mutant. De asemeni, Clarke a afirmat ca aceasta bacterie ar fi unica responsabila de dintii cariati ai oamenilor. Dar, abia in anii '50 si '60, prin activitatea concertata de cercetare a lui Keyes si Fitzgerald, s-a putut accepta teoria transmisibilitatii acestui streptococ de la un pacient la altul.

Studii de caz actuale

Actualmente, s-au efectuat mai multe studii de caz, respectiv inlaturari de tesut lezat de carii, si anume prin trei metode principale:

  1. excavare in pasi – metoda presupune inlaturarea cariei pe etape, permitand pulpei dentare sa se refaca si sa genereze dentina;
  2. inlaturare partiala – dentistul inlatura o parte din carie si sigileaza restul dintelui permanent;
  3. lasarea cariei „dentinare” - dentistul nu inlatura nimic din caria „dentinara”, respectiv inainte de sigilare sau restauratie.

Acum, s-a descoperit faptul ca, odata incheiata procedura de inlaturare completa a cariilor, comparata cu excavarea in pasi, pulpa sau nervul dintelui are sa fie expus in aproape jumatate din cazurile studiate. Or, acolo unde excavarea in pasi a fost folosita, expunerea ar fi doar pentru aproape un sfert dintre cazuri. Mai departe, inlaturarea partiala a cariilor ar conduce la o expunere extrem de redusa a pulpei dentare, daca ne referim la cazuistica. Si, in mod paradoxal, inlaturarea totala a cariilor ar conduce la o expunere a tot aproape un sfert dintre cazuri. Cat priveste cea de-a treia varianta, a lasarii in pace a cariei „dentinare”, s-a constatat ca mult mai putin nerv dentar este supus expunerii factorilor cariogenici. In plus, este nevoie de mai putine filling-uri astfel! Totusi, nu s-a constatat vreo diferenta notabila intre inlaturarea totala si restul tehnicilor.

Desigur, va fi nevoie de mai mult timp pentru ca noile cercetari in domeniu sa ne furnizeze noi si concrete raspunsuri, insa evaluarile actuale ne dau de gandit. Totul este sa va protejati cum trebuie impotriva factorilor care ar putea sa va aduca pe drumul de a avea... dinti cariati.

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: