Osteomielita: dusmanul oaselor care ataca si dintii

schelet-cu-ochelari-ce-simbolizeaza-osteomielitaCel mai mare dusman al sistemului nostru osos este osteomielita, adica infectia acuta sau cronica a oaselor, cu consecinte adeseori grave asupra sanatatii si calitatii vietii celor infectati. Mai frecventa la nivelul oaselor maxilare, osteomielita nediagnosticata si netratata poate face ravagii estetice si functionale, unele foarte greu si costisitor de reparat. Este extrem de important de stiut care sunt cauzele, caile de transmitere, simptomele si, mai ales, profilaxia si tratamentul acestei afectiuni ce poate duce la edentatii, pierderi osoase si functionale la nivelul danturii.

Despre osteomielita in general

Osteomielita este un proces acut sau cronic de infectare a oaselor, provocata pe calea sangelui (hematogena) sau prin inoculare directa (prin plagi infectate).

Osteomielita hematogena afecteaza mai ales copiii, localizata frecvent in metafiza (portiunea unui os lung dintre diafiza si epifiza) si cauzata de insamintarea bacteriana prin singe, cu patogenii provenind de la o sursa de infectie a organismului (otita, sinuzita, abces dentar, panaritiu,infectie faringiana, bronsica sau urinara etc.) La adulti, extinderea infectiei este localizata mai frecvent in vertebrele lombare.

Osteomielita prin inoculare directa este o infectie secundara a osului, cauzata de insamintarea bacteriana prin contactul direct al tesutului cu bacteria in timpul traumei sau in procesul chirurgical. Poate fi prevenita prin curatarea adecvata a plagilor si antibioterapie profilactica.

Osteomielita acuta este osteomielita netratata la timp, care devine si severa, deoarece oasele sunt rigide, iar infectia creste presiunea si duce la necroza tisulara locala, distrugerea tesutului osos si a calciului din oase. Infectia se extinde de-a lungul osului, prin cavitatea medulara, si ajunge sub periost. Moartea ischemica a tesutului osos determina ulterior formarea de sechestre, adica de tesuturi osoase nevascularizate, deasupra carora se formeaza tesut osos nou, care blocheaza infectia. Germenii responabili pentru osteomielita acuta sunt Staphylococcus aureus, Hemophilus influenza, specii Enterobacter, Streptococcus grup A si B.

Semnele si simptomele osteomielitei acute sunt cam aceleasi si la adulti, si la copii, cu precizarea ca pacientii pediatrici cu osteomielita au simptome mult mai accentuate decat adultii: febra, frisoane, dureri articulare si de oase localizate cu precadere in partea inferioara a coapsei sau superioara a gambei, iritabilitate, inapetenta, somnolenta, sensibilitate la atingerea zonei infectate.

Osteomielita cronica este o infectie persistenta a osului si a maduvei osoase, dificil de tratat definitiv, care rezulta de cele mai multe ori dintr-un tratament inadecvat al osteomielitei acute, alte infectii existente in organism precum Mycobacterium tuberculosis si specii de Treponema, dar si din traumatisme grave cu inocularea directa a unui germen foarte agresiv si rezistent sau asocierea cu diabetul la persoanele obeze sau cu boala vasculara periferica.

Osteomielita cronica se asociaza cu durere si dizabilitatate, amputarea extremitatii la nivelul membrelor afectate, infectii generalizate sau sepsis (in acest ultim caz, rata de mortalitate este semnificativa). Circa 15% din pacientii cu osteomielita vertebrala dezvolta sechele neurologice sau compresie medulara, iar aproximativ o treime din copiii si adolescentii cu osteomielita a oaselor lungi dezvolta tromboza venoasa profunda.

Osteomielita maxilarelor – infectie ce distruge oasele maxilare si submineaza dantura

Osteomielita maxilarelor lezeaza cu precadere mandibula, dar si maxilarul superior in totalitatea lor pe portiuni intinse, atat la nivelul tesutului osos, cat si al tesutului medular. Se intalneste la toate varstele, insa cea mai mare frecventa este prezenta intre 16 si 30 de ani.

De ce este mai frecventa osteomielita la oasele maxilare?

Din pacate, osteomielita afecteza mai frecvent maxilarul comparativ cu celelalte oase, din cauza ca maxilarul are multiple caracteristici care favorizeaza instalarea si dezvoltarea infectiilor in tesutul osos si in tesuturile adiacente:

  • legatura directa cu cavitatea bucala, fosele nazale si sinusurile maxilare, de la care infectia se poate propaga direct in osul maxilar;
  • focarele septice acute si cronice din dantura pot insamanta osul maxilar;
  • procesele de transformare continua (eruptia dintilor la copii, extractii, lucrari protetice invazive) fac terenul favorabil pentru infectii generale si insamantare bacteriana;
  • mucoasa aderenta a maxilarelor permite leziunilor septice sa infecteze direct osul;
  • afectiunile care diminueaza rezistenta generala a organismului (raceala, gripa, intoxicatii, alcoolism, boli cu transmitere sexuala, oboseala cronica) favorizeaza infectarea oaselor maxilare;
  • osteomielita mandibulara este de 5 ori mai frecventa decat osteomielita maxilarului superior si se mainfesta in forma mai grave, fiind favorizata de pozitia mandibulei, de circulatia mai putin activa decat in maxilarul superior si de prezenta canalului dentar, care o strabate pe lungime si usureaza difuzarea infectiei.

Cum va puteti imbolnavi? Cai de transmitere

De cele mai multe ori agentul patogen al osteomielitei maxilare este stafilococul sau streptococul auriu si alb. Maxilarul poate fi infectat pe doua cai:

  1. Calea hematogena (infectarea prin sange) este rara in cazul maxilarelor (1 din 10 cazuri). Leziunile la distanta (panaritiu, furuncule, amigdalite, otita medie, plaga postextractionala infectata) produc metastaze septice ce infecteaza osul, iar bolile infectioase (gripa, rujeola, scarlatina, febra tifoida), mai ales la copii, pot provoca infectii necrotice maxilare (exantematice). Chiar si la sugari se poate intalni o forma a osteomielitei, denumita „foliculita expulsiva a lui Capdepont”, localizata la nivelul osului din jurul foliculilor dentari.
  2. Calea directa odontogena sau traumatica este cea mai frecventa cale de infectare a maxilarelor. Osul se infecteaza de la cariile dentare cu gangrena pulpara, infectia se propaga in canalul dentar (periodontita acuta), apoi cuprinde osul alveolar (osteita) si de aici se extinde in tesutul osteomedular al maxilarului. Plagile postextractionale, in special in extractiile traumatizante, se pot infecta provocand alveolita, de la care procesul se extinde in os.

Alte cauze care duc la transmiterea directa pot fi: chisturile supurate, supuratii perimaxilare cu distrugere periostala, pericoronarita molarilor de minte, stomatite ulceronecrotice, denudare osoasa consecutiva, parodontopatiile cu pungi supurate, infectarea sacului pericoronar al dintilor sau leziunile traumatice ale oaselor, mai ales cand sunt dinti in focarul de fractura.

Cum se trateaza? Profilaxia, antibioterapia si tratamentul chirurgical

Tratamentul profilactic inseamna:

  • igiena orala riguroasa si asanarea cavitatii bucale;

  • tratamentul leziunilor dentare si parodontale;

  • respectarea sfatului medicului stomatolog in interventiile dentoalveolare;

  • imobilizarea la timp si corecta a fracturilor maxilarelor.

Diagnosticarea rapida a osteomielitei este esentiala pentru reusita tratamentului.

Antibioterapia este eficienta in etapa incipienta de infectare, in stadiul infiltrativ, cand nu s-a produs necroza osoasa. Tratamentul medical antiinfectios, puternic si sustinut cu antibiotic poate reversa procesul de infectare.

Tratamentul chirurgical se recomanda sa fie cat mai conservator si sa sacrifice cat mai putin osul, periostul si dintii. Nu se recomanda rezectia osoasa de mare intindere, mai ales unde mai exista tesut sanatos, deoarece raman defecte osoase greu de reconstituit, care provoaca tulburari functionale grave si ireversibile.

Interventia chirurgicala este indicata doar in cazul drenajului supuratiilor si al indepartarii portiunilor de os necrozat. In prima faza se face deschiderea supuratiilor, pentru un drenaj eficient care sa degajeze osul, si se limiteaza sechestrele (sechestrectomia), iar in a doua faza se face regenerarea osoasa.

Dintii trebuie menajati pe cat posibil, chiar daca sunt mobili, deoarece se pot fixa dupa inlaturarea inflamatiei si pot redeveni fuctionali. Se recomanda extractia doar in cazul dintilor care au cauzat osteomielita, celor implantati pe portiunile de os sechestrate sau a celor care sunt inecati in puroi. Tratamentul protetic presupune aplicarea unui dispozitiv de imobilizare in osteomielita mandibulei, unde exista pericolul de fractura patologica, si a unei placi palatine in osteomielita maxilarului superior.

Osteomielita este o afectiune greu de tratat in faza acuta sau cronica, iar la nivelul oaselor maxilare, cronicizarea poate cauza pierderi greu de recuperat. Diagnosticarea intr-o faza incipienta face ca terapia cu antibiotic sa fie suficienta, insa fazele acute si cornice ale osteomielitei cer eforturi si actiuni medicale complexe. Mentineti zilnic o igiena orala riguroasa si prezentati-va la medic la primul semn sau simptom pe care il asociati cu boala ce va poate distruge oasele.

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: