Descopera Anatomia Dintelui: Structura, Functii si Ingrijire

Te duci la dentist si stomatologul iti spune “trebuie sa inlocuim coroana” sau “radacina a fost afectata de infectie” sau “smaltul nu arata prea bine” sau “trebuie scos nervul”. Si tu ai auzit cumva termenii astia, dar nu stii exact care sunt consecintele si cat de afectat este sau poate fi dintele respectiv. Asta pentru ca, cel mai probabil,  nu iti este clara structura dintelui, asa ca ne-am propus sa cream un articol in care sa descriem detaliat anatomia dintelui, partile din care este format si rolul fiecareia.

Dintele, impreuna cu parodontiul (tesutul care il sustine), constituie o unitate morfologica si functionala, pe care o numim organ dentar sau odonton.

Din punct de vedere anatomic, dintele este format din doua parti:

• coroana -  acea partea a dintelui care se afla “la vedere” si care contribuie la mestecarea (zdrobirea, taierea si macinarea) alimentelor, la pronuntia cuvintelor si, in zona anterioara a arcadelor dentare, la fizionomie;
• radacina - acea parte a dintelui inclusa in os. Un dinte poate avea una sau mai multe radacini, iar forma si marimea lor variaza de la un dinte la altul.

Coroana dentara cuprinde smaltul, dentina si cementul. Pulpa dentara, un tesut moale, se afla in centrul dintelui, la nivelul coroanei dentare, dar si al radacinilor, si este situata intr-o cavitate ce formeaza camera pulpara si canalul radicular.

Coroana dentara ...

Este portiunea dintelui din afara osului, vizibila in cavitatea bucala, acoperita de smalt. Are o suprafata functionala, numita margine incizala sau ocluzala, care vine in contact cu dintii antagonisti, si o parte gingivala, denumita marginea cervicala, unde coroana se continua cu radacina.

Forma coroanei dentare, functie de dinte si de rolul sau, poate avea diferite forme, similare cu cele ale unor forme geometrice: piramide, prisme, cuburi, etc. In sens vertical, coroana este de aproape doua ori mai mica decat radacina. Orice coroana dentara prezinta patru, respectiv cinci fete, care au fost denumite dupa directia lor de orientare fata de anumite planuri, linii sau formatiuni anatomice ale cavitatii bucale.

Astfel, deosebim urmatoarele fete:

• vestibulare (spre obraji);

• orale (spre limba);

• meziale (spre dintii din fata);

• distale (spre dintii din spate);

• ocluzale (fata care are contact cu dintii opusi).

Radacina dentara ...

Radacina este portiunea dintelui din interiorul osului, acoperita de cement, ce nu se poate observa decat la radiografie sau atunci cand dintele este extras. Radacinile sunt aplatizate, avand pe sectiune forma de piscot sau ovala. Partea meziala a radacinii este intotdeauna mai voluminoasa decat cea distala, ca urmare a volumului mai mare al coroanei in portiunea meziala.

Fiecare radacina are la interior un canal radicular, care uneste camera pulpara cu spatiul periapical. Radacinile turtite pot contine doua canale radiculare (premolarul 1 superior sau radacinile meziale ale molarilor inferiori).

Apexul ...

Reprezinta varful radacinii si este locul de comunicare al pulpei dentare cu tesuturile inconjuratoare ce contribuie la inervatia si mentinearea dintelui in alveola. De obicei, are un orificiu la extremitatea distala a radacinii - ,,foramenul apical'' -  sau multe orificii cu ramificatii canaliculare ce se unesc formand ,,delta apicala''.

Coletul ...

Reprezinta linia de separatie dintre coroana dentara si radacina dentara. Exista un colet anatomic, limita de unire a smaltului cu cementul, si un colet clinic la nivelul insertiei gingiei pe dinte care nu intotdeauna coincide cu coletul anatomic. Coroana este alcatuita din smalt, dentina si camera pulpara, in timp ce radacina este alcatuita din cement, dentina si canalul radicular.

Smaltul ...

Smaltul dentar este tesutul cu cel mai mare grad de mineralizare din organism, fiind in acelasi timp si singurul tesut de origine ectodermala, care se mineralizeaza. Smaltul dentar contine cantitati mari de calciu si este foarte dur. Prin smalt nu trec vase de sange si de aceea acesta nu se poate vindeca dupa ce este lezat. Unele parti ale dintelui sunt acoperite de zone foarte subtiri de smalt, cum sunt santurile si fosetele molarilor si premolarilor. Acest lucru face ca, in aceste zone, dintele sa fie mai putin aparat. In plus, acestea sunt greu de curatat, iar placa si resturile alimentare se pot acumula si ramane mult timp in aceste zone. De aceea, santurile si fosetele au nevoie de sigilare imediat dupa aparitia dintilor pe arcade. Smaltul protejeaza zonele mai profunde ale dintelui: dentina si camera pulpara. Stratul de smalt este mai subtire la colet si mai gros la nivelul cuspizilor.

Dentina ...

Este structura organo-minerala care formeaza masa de baza a dintelui atat la coroana cat si la radacina. Dentina se formeaza toata viata, la fel ca si cementul, in timp ce smaltul se formeaza doar in perioada preeruptionala a dintelui. Dentina este in legatura directa cu nervul din interiorul dintelui. Nervul dentar este situat in camera pulpara.

Camera pulpara ...

Camera pulpara este cavitatea cuprinsa in interiorul coroanei dintelui avand o forma asemanatoare coroanei si volumul de 4-5 ori mai mic. In dreptul cuspizilor, camera pulpara prezinta proemintente numite coarne pulpare. Spre radacina, camera pulpara se continua cu canalul radicular, acesta se termina la varful radacinii prin foramenul apical. Ramificatiile mai mult sau mai putin evidente la nivelul apexului ale canalului radicular realizeaza delta apicala.

Camera pulpara este protejata la exterior de tesuturi dure dispuse astfel: la nivelul coroanei este acoperita de smalt la exterior si dentina la interior. La randul ei radacina este acoperita de: smalt la exterior si cement la interior. La nivelul cementului se insereaza ligamentele periodontale ce preiau fortele masticatorii. Fiecare ligament are doua capete: unul situat la nivelul cementului radicular iar celalat la nivelul osului alveolar.

Camera pulpara contine:

• nervii senzitivi - datorita lor se realizeaza coordonarea functiilor metabolismului local, reglarea fortelor de masticatie si se produce durerea in momentul aparitiei leziunii carioase;
• vase de sange cu rol in aportul de substante nutritive; participa de asemenea la apararea locala prin intermediul elementelor figurate (celule de aparare) ;
• celule specifice - precum odontoblastii (formeaza dentina), fibroblastii, etc.

Cementul ...

Cementul este un complex organomineral de origine mezenchimala care acopera radacina dintelui de la coletul anatomic la apexul lui, asigurand fixarea fibrelor periodontale. Este de culoare alb-galbuie si, spre deosebire de smalt, nu este lucios. Cementul are doua functii importante: inchiderea canaliculelor dentinare si fixarea fibrelor periodontale pe suprafata sa. Principala caracteristica fiziologica a cementului este depozitarea continua de noi starturi, spre deosebire de osul alveolar, unde predomina, in conditii fiziologice si patologice, procese de rezorbtie.

Pulpa dentara ...

Pulpa dentara, cantonata in camera pulpara si canalele radiculare, este un tesut conjunctiv lax continand componente celulare, vasculare si nervoase. Ea se gaseste intr-o cavitate care se intinde de la coroana catre una sau mai multe radacini pentru a se lega de parodontiul profund la apexul dintilor. Aceasta cavitate exista la toti dintii umani permanenti si temporari. Imbolnavirea pulpei dentare este insotita de dureri puternice, care implica interventia medicului stomatolog.

Functiile pulpei sunt:

• de nutritie;

• dentinogenetica (depunere de dentina secundara sau tertiara);

• senzitiva;

• defensiva(de aparare).

Parodontiul ...

Este un complex de tesuturi care participa la mentinerea si atasarea dintilor la osul alveolar. Unii autori considera parodontiul un complex morfo-functional biomecanic si homeostazic. Topografic, parodontiul prezinta doua zone distincte:

• - parodontiul apical;
• - parodontiul marginal.

Parodontiul este tesutul de sustinere al dintelui cuprins intre cement si osul alveolar din care fac parte fibrele ligamentare. El mentine dintele in alveola si transmite osului alveolar solicitarile mecanice prin intermediul fibrelor periodontale.

Alveola ...

Este cavitatea din osul maxilar in care sta radacina dintelui. Pentru fiecare radacina dentara exista cate o alveola. La cele doua maxilare pot exista intre 52-66 de alveole.

Procesul alveolar ...

Este o componenta a maxilarului si a mandibulei si are functia principala de sustinere a dintilor. Procesul alveolar a fost denumit os dentar pentru ca se dezvolta odata cu dintii si dispare odata cu acestia, transformandu-se in creasta edentata. Procesul alveolar este format din tesut spongios, delimitat la exterior de o corticala alveolara externa, prevazuta cu numeroase orificii. Dimensiunea procesului alveolar variaza in functie de cele doua dentitii: temporara sau permanenta. Alveolele a doi dinti vecini sunt separate prin septuri interalveolare, in timp ce alveolele dintilor pluriradiculari sunt despartite de septuri interradiculare.

Speram sa te fi ajutat toate aceste informatii detaliate despre anatomia dintelui si sa intelegi mai bine de acum inainte la ce face referire stomatologul tau atunci cand vorbeste despre dintii tai.