Zirconia sau materialul stomatologic al viitorului... din prezent!

zirconiaIn primul rand, ce este acest "metal – minune", zirconia, cu care majoritatea clinicienilor se mandresc? Un mineral, gasit sub forma de silicat de zirconiu, cu formula ZrSiO4, respectiv in proportie de 130mg/kg din crusta Pamantului, si de 0,026 µg/l din apa marii. Iar, ca proprietati majore, acesta prezinta: duritate superioara, opacitate, transluciditate si, nu in ultimul rand, adaptabilitate. Or, in stomatologie, zirconul se poate prelucra in zirconia, denumita si dioxid de zirconiu sau badeleita (ZrO2), iar aceasta poate fi folosita atat pentru confectionarea de pietre semipretioase sau zirconie cubica, cat si de suporturi pentru implanturi dentare, prezentand o stabilitate maxima gratie rezistentei sale sporite in sectiuni mai subtiri. De asemeni, reactii alergice nu au fost raportate datorita nereactivitatii sale chimice. Prin urmare, zirconia nu interactioneaza cu alte materiale, in cazul lucrarilor dentare, oferind si o mai buna izolare a smaltului in fata stimulilor termici externi.

Acum, din punct de vedere al aspectului sau, zirconul seamana mult cu titanul, prezentand o suprafata lucitoare, gri-alba, desi cuvantul provine din persana, sub forma zargun, si inseamna "auriu", intr-un sens mai larg. Iar, legat de igiena orala in sine, zirconia, in cadrul suporturilor metalice, ofera suprafete netede ceea ce inseamna ca raman extrem de putine resturi alimentare acolo.

"Revolutia" zirconiei si reactiile alergice

Ar trebui mentionat faptul ca acest "material – minune" este folosit de peste doua decenii, iar elvetienii, spre exemplu, si-au perfectionat tehnologia in domeniu incepand cu anul 2000, fapt care a condus la o adevarata revolutie in implantologia ,respectiv asigurandu-se, prin diverse clinici private din lume, o rata de longevitate a implanturilor cu pana la 99%! Insa, rata de succes a tratamentelor se raporteaza la o anumita perioada de timp, iar zirconia, asadar, spre deosebire de titan, tinde sa devina materialul de preferinta al stomatologilor de pretutindeni, mai ales avand drept referinte statisticile pozitive din ultimii 20 de ani. Desigur, implantarea dintilor nu ar trebui tratata cu prea mare usurinta fiindca, in anumite cazuri, aceasta practica este total contraindicata pacientilor cu afectiuni cronice. Or, aceste cazuri, in care implanturile de orice fel - inclusiv cele cu zirconia! - sunt contraindicate/partial contraindicate, sunt afectiunile de tip: cardiac grav, diabetic, hepatic, metabolic si renal. De asemeni, pacientii trebuie sa faca dovada: unei danturi restante si unor gingii cat se poate de sanatoase, a unui regim al igienei sale orale cat se poate de riguros, precum si dovada unei cantitati si calitati osoase suficiente in acea zona gingivala pentru a fi posibila o aplicare corecta si trainica a unui suport pentru coroana.

Mai mult, din punct de vedere alergologic, s-a constatat ca, in cazurile implanturilor din titan, rata alergiilor este cu mult mai ridicata decat in cazul celor din ceramica si/sau zirconia. In Statele Unite intre 10 si 15% dintre pacientii care au beneficiat de cel putin un implant dentar au raportat reactii alergice de intensitate mai mica sau mai mare. Acest fapt conduce la concluzia generala ca, din punct de vedere al sanatatii publice, implantologia, ca stiinta, ar trebui sa se reprofileze de pe metal. Zirconia si ceramica sunt in top.

Ce este o reactie alergica, mai exact?

Reactia alergica poate surveni din pricina a orice, oricum si oriunde, iar simptomatologia poate varia de la o banala iritatie, la... decedarea pacientului. Cat priveste implanturile facute complet – sau sub forma de aliaj – din metal, reactiile de acest gen pot fi destul de diverse: de la dureri musculare, la oboseala cronica si alte afectiuni sistemice, de tip imunitar si/sau autoimunitar (artroza reumatoida, diabet de tip I, sindromul Guillain-Barre, lupus, psoriazis, scleroderma, scleroza multipla, tiroidita lui Hashimoto etc), aparent fara o explicatie si/sau corelatie logica. Iar, din punctul de vedere al incidentei lor, cele mai multe reactii alergice sunt, precum am mentionat anterior, din cauza titanului folosit; titan care, in pofida aparentelor, a necesitat un esantion de peste 1.500 de cazuri in Statele Unite pentru ca stomatologii sa se orienteze spre implanturile din zirconia si coroanele din ceramica. Bineinteles, nu se poate afirma faptul ca un implant dentar, facut complet sau intr-o oarecare proportie din titan, poate cauza toate acele boli, dar poate sensibiliza raspunsul alergenic pana la un punct fara intoarcere; poate creste substantial riscul de aparitie al acestor sindroame.

In antiteza cu titanul, studiile desfasurate pana la acest moment au aratat ca zirconia nu da reactii alergice, iar riscurile sunt foarte mici pentru pacient. Nici iritatii nu exista in asemenea cazuri, precum nici: coroziune, reactii galvanice, gust metalic si/sau bruieri de ordin electronic deoarece zirconia nu este bun conducator de electricitate si/sau temperatura. Toate acestea sunt suplimentate cu o durabilitate crescuta a implanturilor din zirconia.

Un scurt istoric

Zirconul, ca mineral, a fost descoperit in 1789, de catre chimistul german Martin H. Klaproth, si izolat de catre un alt chimist - suedez de aceasta data! -, pe numele sau Jons J. Berzelius, respectiv in 1824.

Din punct de vedere industrial, zirconiul, ca element, este un produs secundar al exploatarii miniere de titan (al derivatelor mineraliere componente, ilmenita si rutila), dar si al celei de staniu. Or, zirconia, ca metal, a inceput sa fie utilizata in tehnica stomatologica odata cu introducerea produsului "Bioceram", la inceputul anilor 1980, in Statele Unite.

Si, in antichitate, mineralele de zircon au fost cunoscute sub trei denumiri diferite: jargon (zircon galben), jacint (zircon rosu) si hiacint (zircon roz-movuliu). Desigur, nuantele pot varia si mai mult, lustrul zirconului pur si/sau prelucrat fiind cunoscut ca si lustru adamantin, galben–translucid. Iar acum, unele implanturi fiind lucrate si din zirconia, nu doar din ceramica, inseamna ca fizionomia pacientului poate fi imbunatatita in mod dramatic, conferind dintilor implantati ai acestuia un aspect absolut natural, alb-rozaliu si translucid, lumina fiind reflectata la fel de natural.

Un caz "doctoricesc" de reactie la titan

Va mai amintiti de actorul american Dick van Dyke? Cel omniprezent in cadrul serialului "Diagnostic: crima!", in rolul chirurgului-"detectiv" Mark Sloan? Ei bine, acesta, la venerabila varsta de 87 de ani, a acuzat o sumedenie de dureri de cap si alte nevralgii care, pana nu demult, nu pareau a avea vreo cauza concreta. Dar, pe masura ce a investigat problema nou-aparuta, actorul a aflat ca, de fapt, implanturile sale dentare din titan i-au cauzat toate neplacerile dureroase. Drept urmare, a decis sa-si extraga implanturile din titan, si sa le inlocuiasca cu unele din zirconia.

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: