O ramura stomatologica in continua dezvoltare - Implantologia dentara

implantologie-dentaraIn primul rand, implantul dentar. Ce este acesta? Implantul dentar este un dispozitiv localizat in maxilar, ca sa tina locul unui dinte sau unei „punti” dentare. Implantul dentar este creat cu ajutorul unor tehnologii speciale, cercetate prin disciplina: implantologie dentara. Altfel spus, disciplina de implantologie dentara este acea ramura de chirurgie oro-maxilo-faciala care va asigura refacerea danturii, intr-o mai mica sau mai mare masura. Desi implanturile NU sunt pentru toti pacientii, exista sisteme foarte flexibile care permit implantarea si/sau restaurarea dintilor pacientilor, in cele mai multe dintre cazuri. Implantologia dentara mai poate fi si asistata prin computer.

Echipa de implantologie dentara

Intr-o disciplina precum este cea de implantologie dentara, sunt necesare intregi echipe pentru realizarea unor interventii chirurgicale oro-maxilo-faciale de succes. Astfel, o echipa de implantologi consta in urmatorii specialisti: un parodontolog, un chirurg oro-maxilo-facial, un stomatolog generalist - cu pregatire avansata in chirurgie implantara, un stomatolog specializat in restauratii - care planuieste si amplaseaza restaurarile dentare, precum si un tehnician dentar. Cel din urma, fabrica respectivele dispozitive protetice.

Candidatul ideal si chirurgia implantologica

In disciplina de implantologie dentara - in orice perioada a dezvoltarii acesteia, ca stiinta, candidatul ideal pentru un implant dentar este pacientul cu gingii si o satura alveolara perfect sanatoase. Specialistul care efectueaza aceasta procedura de implantologie dentara, are o pregatire suficienta pentru ca implantarea sa decurga optim. Totusi, chiar si in actuala implantologie dentara, prin chirurgia implantologica, ratele de succes ale implanturilor nu sunt chiar de 100%, dar, pe termen lung, pot fi mai mari de 90%.

Din punctul de vedere al afectiunilor fiecarui pacient-candidat in parte, diabetul, cancerul oral si iradierea implicita a zonei, fumatul, alcoolismul si/sau afectiunile gingivale necontrolate la timp, pot afecta sansele pe care le poate avea acel pacient–candidat la implantare, dupa cum prevede disciplina de implantologie dentara de azi. Din aceasta cauza, este foarte important ca medicul implantolog sa aiba o cunostinta temeinica despre toate aceste posibile probleme ale pacientului-candidat, astfel incat intregul aparat stomatognat al celui din urma sa fie evaluat corespunzator.

Asadar, cui ii este adresata aceasta noua ramura a stomatologiei: cea de implantologie dentara? Aceasta este adresata mai ales purtatorilor de proteze dentare mobile sau pacientilor cu edentatii intercalate. Pacientii care ar putea avea punti dentare pot opta acum pentru implanturi. Or, pacientii unor asemenea interventii cunosc deja faptul ca procesul de restaurare este unul amplu, implicand anume taierea si frezarea dintilor adiacenti si, de obicei, sanatosi. Dar, odata ce dintele natural s-a pierdut, osul alveolar incepe sa se micsoreze, rezultand atrofierea alveolara si modificarea trasaturilor faciale, care pot necesita inlocuiri periodice ale protezelor.

Din nou, pierderea alveolara conduce deseori la deteriorari functionale si cosmetice ale structurilor orale si dentare. Si „avalansa” de probleme nu se opreste aici! Dimpotriva, odata cu starea aceasta de anodontie dobandita, despre care puteti afla si in: Dantura – Ce trebuie sa stim, osul bazal este urmatorul care se resoarbe.

Tipurile de implanturi

Implantul dentar este, in esenta, o mixtura artificiala din titan – material foarte folosit intr-un domeniu precum este cel de implantologie dentara, similara celor folosite in ortopedie cu o  biocompatibilitate ridicata. Astfel, se asigura o osteointegrare de succes! Despre biocompatibilitate, puteti citi mai pe larg in: Ce inseamna a fi biocompatibil. In egala masura, pentru a putea reusi, un implant dentar are nevoie mai ales de un corp integrat temeinic in osul alveolar al pacientului. Si, cum partea exterioara a implantului se poate modela dupa specificul gingiei pacientului, acestea lasa in urma o forma de „catusa” sau „colier”, respectiv prin care medicul stomatolog poate accesa implantul pentru faza restauratorie si finala; faza de plasare a protezei sau a dintelui. Or, rolul gatului este acela de a „lega” implantul alveolar de viitoarea coroana dentara naturala sau artificiala.

Mai mult, cercetarile de implantologie dentara contemporana au demonstrat faptul ca o plasare concomitenta a bontului protetic si a implantului este posibila. Iar, aceasta metoda ar elimina complet nevoia unei interventii secundare pentru a expune implantul. Totusi, este necesara o perioada de vindecare pentru o osteointegrare corecta. De asemeni, elementele implantului trebuie sa fie protejate de forta masticatorie. Totul depinde de indemanarea chirurgicala a implantologului.

In prima instanta, privind localizarile implanturilor, disciplina de implantologie dentara recunoaste calitatile, comune sau superioare, ale unor tipuri de implanturi precum:

  1. cele endostale / intraosoase – Implanturi comune, precum: suruburile maxilare, cilindrii si lamelele introduse chirurgical in osul maxilar. Fiecare dintre aceste implanturi, de la nivelul formarii lamelei osoase maxilare, tine in loc una sau mai multe: radacini, „punti” si/sau proteze dentare. In actuala implantologie dentara, acestea reprezinta o alternativa fiabila pentru pacientii cu proteze mobile, si
  2. cele subperiostale / subperiosoase - Implanturi fixate sub nivelul periosteumului, adica acolo unde osul maxilar se uneste cu gingia, sub periost, cu cadrul metalic care strapunge gingia - riscul de dezvoltare a unei implantite este foarte ridicat! - pentru a tine in loc proteza.

Aceste dispozitive de implantologie dentara sunt folosite pentru pacientii care nu pot purta proteze conventionale, si care isi doresc un confort sporit dupa pierderea partiala sau totala a dintilor.

Mai departe, tipurile de implanturi ca atare pot fi:

  1. restauratie dentara singulara – coroana este atasata de implant concomitent sau imediat dupa ce implantul s-a vindecat;
  2. restauratie dentara fixa-multipla –  „capacele temporare” sunt aplicate peste mai multe implanturi pana ce faza vindecarii se va fi terminat, iar dupa acest moment, culee permanente vor fi atasate, respectiv pentru ca acele coroane sau „puntea” dentara sa fie fixate corect;
  3. restauratie dentara detasabila si sprijinita pe implant, supraproteze – pentru cazurile de lipsa a danturii inferioare, se pot realiza de la doua, la sase astfel de implanturi, iar pentru cele de lipsa a danturii superioare, pana la patru implanturi, care va pot oferi sprijinul necesar scheletului facial al pacientului, dar si buzelor, si obrajilor acestuia.

Si, desigur, exista si cateva intrebari centrale, la care disciplina de implantologie dentara se straduie sa ofere raspunsuri optime, si anume:

  1. Care sunt cele mai bune tipuri de implanturi: fixe sau mobile, sau detasabile?
  2. Daca sunt mobile, sau detasabile, atunci sunt optime cele sub forma de bara sau implanturile obisnuite? Cu locatori sau mini-implanturi?
  3. Sa se foloseasca surubul pentru viitoarea coroana sau cimentarea acesteia?
  4. Sa se opereze prin lifting sinusal / ridicare de sinus sau cu implanturi scurte?
  5. Sa se efectueze o amplasare de implant imediata sau intarziata?
  6. Cat de multa planificare sa se faca pentru o margine alveolara deficitara?
  7. Daca sunt implanturi fixe, atunci sa se opteze pentru dantura hibrida sau integral implantara?

Proceduri noi

Dintre procedurile noi, care sunt ofertate de o implantologie dentara moderna, inclusiv computerizata, putem aminti aici de cateva dintre cele mai importante, si anume:

  1. Augmentarea osoasa – O procedura oro-maxilo-faciala indirect legata de momentul implantarii; este o parte integranta de implantologie dentara. Reprezinta cresterea artificiala a volumului osos atunci cand acesta este insuficient pentru a primi unul sau mai multe implanturi dentare. Augmentatea osoasa se poate face in aceeasi sedinta cu inserarea implanturilor sau inainte de aceasta. Materialele folosite pot fi de origine umana, animala sau sintetica.
  2. Lifting-ul sinusal - In unele cazuri, osul alveolar in care trebuie afixat implantul nu este suficient de gros, de... consistent. In acest caz este recomandat un lifting sinusal! O procedura care se efectueaza prin taierea unei „ferestre” in peretele extern al osului maxilo-facial. Asadar, tesutul osos artificial - aloplastic, alogenic sau autogenic - sau natural este inclus intre baza cavitatii orale si mucoasa membranoasa, care ridica inaltimea osului inspre cavitatea orala, in cele din urma. Un lifting sinusal, in zilele noastre, este considerat rutina.

Privind chirurgia implantara in sine, in implantologie dentara, aceasta este una de tip etapizat, adica se desfasoara pe etape. Iar, in acest caz, distingem patru etape mari.

Astfel, prima etapa cuprinde adancirea implantului in osul alveolar, sub gingie. Aceasta protejeaza implantul de presiunea exercitata in momentul masticatiei, respectiv mai ales in perioada de vindecare. Apoi, implantul este expus prin indepartarea unor parti ale gingiei acoperitoare.

In cea de-a doua etapa, chirurgul verifica daca implantul s-a integrat cu succes.

Cea de-a treia etapa, este acea metoda de implantologie dentara care consta in fabricarea si conectarea coroanei sau coroanelor de implant sau implanturi, respectiv pentru o oseointegrare corecta.

Ultima etapa este intretinerea implantului. Aceasta se realizeaza prin vizite regulate la implantolog.

In mod alternativ, o tehnica de implantologie dentara, dintr-o singura etapa, poate fi aplicata prin conectarea imediata a unui bont de vindecare de un implant din doua piese, care strapunge gingia in mod similar celui dintr-o singura piesa.

Din punct de vedere microscopic dintele se ataseaza printr-un ligament alcatuit din fibre de colagen, care se fixeaza atat de dinte, cat si de osul alveolar. Or, implantul fuzioneaza direct cu osul. De asemeni, tesutul gingival se ataseaza de noua radacina artificiala prin acele fibre de colagen. Cu toate acestea, in implantologia dentara actuala, tesuturile gingivale nu pot decat sa ramana fixate de suprafata implantului.

Riscul de periimplantita

Din pacate, disciplina de implantologie dentara nu a gasit inca metoda prevenirii totale a periimplantitei, o afectiune cauzata de biofilmul – pelicula de bacterii din tesutul gingival inconjurator -, desi implanturile sunt metalice. Periimplantita poate duce la dezintegrarea totala a osului alveolar! In consecinta, atat coroanele implantate, cat si celelalte proteze dentare vor fi monitorizate in permanenta de catre medicul dentist, respectiv ingrijite constant si/sau inlocuite exclusiv in cadrul cabinetului stomatologic. Pe de alta parte, igiena orala zilnica, precum periajul si/sau flossing-ul, nu trebuie sa dispara din activitatile nici unei persoane, astfel putandu-se mentine proteza in stare optima.

Cercetarea si computerizarea din actuala implantologie dentara

Privind cercetarea implantologica, in Statele Unite, de exemplu, exista Programul Multidisciplinar pentru Implanturi. Acolo, acest program implica o colaborare interdepartamentara, respectiv din partea Scolii de Medicina Dentara. Iar, scopul final al programului este unul intreit, si anume:

  1. grija fata de pacienti,
  2. predarea si, desigur,
  3. cercetarea

Or, cercetarea de fond a Scolii de Medicina Dentara din SUA implica mai ales aceasta ramura stomatologica, respectiv pe cea de implantologie dentara. In paralel, in Ungaria, clinicile specializate in implantologie dentara sunt in numar de peste 200. Acolo, implantarea este deja o practica stomatologica destul de comuna.

Si, ajungand la forma de implantologie dentara computerizata, pentru ca aceasta sa poata fi si practicata in conditii dintre cele mai bune,  implantologul contemporan are nevoie de trei coordonate:

  1. un pacient fara dinti,
  2. un scaner cu raza conica, sau Cone Beam Computed Tomography / CBCT, en. - cu sau fara ghidaj radiografic – si
  3. un mulaj – din ispos sau virtual / computerizat – pe care se va  fi efectuat ghidul chirurgical.

Astfel, in acest tip de implantologie dentara, factorul numarul 1 este: siguranta. Si, fiindca un ghidaj chirurgical se reazama pe: dinti, gingie sau os alveolar, Ghidul Chirurgical „Sirona” prezinta opriri si limitari automate pentru frezarile in acele zone, pentru ca implantul cu pricina sa poata intra corect. Iar, Academia Americana de Radiologie Orala si Maxilo-faciala, sau AAROM, recunoaste aceste atuuri nete ale prezentei metode si tehnologii de implantologie dentara, emitand urmatoarea declaratie:

„AAROM recomanda ca imagistica inter-sectionala sa fie folosita pentru evaluarea tuturor siturilor implanturilor dentare, si ca CBCT este metoda imagistica de preferinta pentru colectarea acestor informatii.”

Factorul numarul 2 in favoarea alegerii acestei metode tehnologice este: predictibilitatea. De fapt, planificarea, frezarea in unghi „du-te – vino” si adancimea necesara implantului sunt stabilite chiar dinainte de aparitia pacientului pentru operatie!

Operatia ca atare? Poate fi efectuata in mai putin de 20 de minute, respectiv pentru cate un dinte. Prin urmare, orice... ghicire a adancimii, si implicit a necesitatii frezarii, este eliminata de la bun inceput, respectiv prin acest Ghid automatizat, computerizat!

Avantajele implanturilor dentare

Pana acum, am discutat despre tipurile de implanturi, si despre procedurile aferente. Dar, totusi, care sunt avantajele nete pe care le ofera actuala implantologie dentara? In acest sens, mai jos avem o lista cu aceste potentiale avantaje, si anume:

  • Implanturile se leaga biologic de tesutul osos. Acestea elimina disconfortul cauzat de protezele mobile, placi.

  • Odata unite, implantul si osul alveolar vor sprijini dantura ferm. Or, acestea arata si se resimt ca si cum ar fi naturale, iar datorita faptului ca sunt proiectate sau fuzionate cu osul alveolar, devin si permanente.

  • Implanturile restaureaza functia si estetica dentara la niveluri normale. Acestea pot readuce zambetul natural pe fetele pacientilor.

  • Vorbirea, masticatia si ingerarea nu mai trebuie sa fie dureroase! Acestea sunt astfel proiectate incat sa nu alunece, si sa nu forteze vorbirea pacientului intr-un mod neglijent. Or, danturile mobile si glisabile pot ingreuna functia masticatorie, pe cand implanturile, nu.

  • Implanturile dentare previn atrofierea si micsorarea alveolara progresiva.

  • Implanturile dentare ajuta la conservarea nivelurilor osoase, precum si la o aparenta tinereasca deoarece nu necesita reducerea numarului dintilor din gura pacientului, asa cum ar cere-o puntile dentare, ci dimpotriva;

  • Implanturile, asemeni articulatiilor artificiale, prezinta un fundament stiintific solid.

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: