Lucrarea dentara - riscuri si optiuni pe categorii

lucrare-dentaraOrice lucrare dentara are numeroase beneficii. Ajuta la restabilirea functiilor de masticatie, de fonatie si estetica. Totusi anumite categorii de pacienti pot primi lucrari dentare doar in anumite conditii. In momentul inceperii tratamentului medicul Dvs stomatolog va discuta avantajele dar si dezavantajele precum si posibilele complicatii ale viitoarei lucrari dentare. 

 

 

Lucrare dentara - riscuri si optiuni pentru gravide

Pana acum, gravidele din lumea intreaga nu si-au prea autoadresat intrebarea: „Ce efecte ar putea avea lucrarea dentara pe care o am asupra copilului mea si a copilului meu?” Or, toate acestea s-au schimbat radical, incepand cu anii 1990 si culminand cu primul deceniu al secolului acesta, in Statele Unite. Atunci, lucrarea dentara a devenit pivotul campaniilor de informare a gravidelor americance, respectiv din punct de vedere oncologic si pedodontic.

Pe de alta parte, Administratia Federala a Medicamentului (AFM) din Statele Unite nu a ajuns la vreo concluzie pozitiva privind factorul de risc al lucrarii dentare cu mercur, de pilda. Cu alte cuvinte, aceasta nu ar fi periculoasa nici pentru gravide, nici pentru fetusi si/sau sugari. Vaporii de mercur nu ar fi substantial de toxici atat in nutrientii materni furnizati prin cordonul ombilical, nici in laptele matern. Se stie, mai mult decat atat, ca cele mai comune lucrari dentare sunt pivotii si coroanele dentare. In rest, puntile, protezele scheletizate, placile dentare - ba chiar si fatetele! -, depind de materialul din care acestea sunt construite. Spre norocul tuturor celor implicati, protetica dentara a avansat foarte mult, iar la ora actuala, lucrarea dentara prezinta mai mult portelan sau rasina decat metale grele, foarte nocive.

 

 

Din punctul de vedere al detartrarii periodice, viitoarele mamici ar trebui sa inteleaga faptul ca acestea sunt foarte recomandate sarcinii lor. Altfel, exista riscul destul de ridicat ca gingiile umflate din cauza hormonilor, sa sangereze, si sa se infecteze, asa numita gingivita de sarcina. Mai mult, o infectie bucala ar putea duce si la o nastere prematura desi subiectul este destul de controversat. Iar, aici ar interveni parodontologul care isi poate executa lucrarea dentara reparatorie asupra tesutului gingival al mamei.

Ca stabilire a unui termen pentru lucrarea dentara cu pricina, insa, mamicile s-ar prezenta cel mai bine abia in cel de-al doilea trimestru de sarcina. In primul, incep sa se dezvolte organele fatului. Prin urmare, perioada este... critica. In cel de-al treilea, din nou, d-voastra v-ar veni foarte greu sa mai stati intinse pe scaunul stomatologic. Plus de asta, contractiile pot fi declansate chiar de catre interventia invaziva a dentistului; durerea, ca si anticipatia nervoasa, pot stimula travaliul.

 

 

Sa ne gandim doar la o extractie sau, mai dificil, la o obturatie de canal! Cu metodele si instrumentarele traditionale, cat disconfort senzorial se poate genera? Cata durere? De aceea, este intotdeauna o idee buna sa optati pentru o clinica privata si dotata cu „de toate”, de cea mai inalta performanta. Costurile vor fi pe deplin meritate. Dar, daca nu este nici o graba cu lucrarea dentara, aceasta ar trebui amanata pana dupa nasterea propriu-zisa. Or, ceea ce chiar ar trebui amanate pana dupa nastere, ar fi tratamentele dentare de tip electiv: albirea/bleeching-ul si/sau fatetarea dintilor, indiferent de materialul ales.

Este mai bine ca fatul, cel putin, sa nu fie expus niciunui fel de risc clinic, pe langa restrictiile la adresa tabacului, alcoolui sau la cea a substantelor, pe care le are orice gravida responsabila.

Cu medicamentele, ca sa revenim la domeniul central de activitate al AFM, din Statele Unite, este o cu totul alta poveste. Acestea, intr-adevar, pot fi mai periculoase pentru fat decat lucrarea dentara, indiferent de natura si scopul ei. Lidocaina ne vine in minte in acest sens. Or, lidocaina, dupa cum se stie, odata administrata unei gravide, in cazul in care este nevoie, trece de placenta.

Trecand de placenta, substanta poate ajunge direct in fluxul sangvin si, de acolo, in sistemul cerebral al fatului. Un asemenea anestezic poate avea efecte deloc confortabile sarcinii. Astfel, probabil ca cea mai eficienta metoda de anesteziere ramane cea cu protoxid de azot. Un mediu prietenos si profesionist, care sa va confere increderea necesara, ar fi ideal pentru ca anxietatea sa se estompeze cat mai mult.

Antibioticele, in cazul in care lucrarea dentara care vi se efectueaza o cere, pot fi sigure pentru sarcina d-voastra, tipul si dozele fiind recomandate de catre medicul Dvs. Si, la final, ca mamici, trebuie sa va ingrijiti si de capitolul „radiografie”. Or, intr-adevar, procesul radiografierii oro-dentare si nu numai, din pacate, prezinta un factor de risc. Unul care nu a putut fi dovedit ca fiind vatamator fatului, respectiv de catre Colegiul American de Radiologie (CAR). Nici un diagnostic pe baza de raze X nu a putut prezenta vreo doza suficienta de radiatie care sa fi cauzat vreo leziune embrionului sau fatului. Totusi, merita sa amintim si riscul acesta

Lucrare dentara - riscuri si optiuni pentru cardiaci

A fi „cardiac”, poate insemna foarte multe, respectiv in functie de afectiunea sau sindromul care va marcheaza viata. O asemenea afectiune ar putea fi pericardita sau frictiunea dintre membrana pericardica si stratul exterior al inimii.

Pericardita va poate cauza o durere in piept foarte asemenatoare anginei, usor confuzanta, dar una mai... persistenta. Durerile musculare, tumefierea extremitatilor, tusea seaca si febra joasa. Iar, infectia operatorie sau post-operatorie, inclusiv in mediul stomatologic, va poate ataca la acest nivel. De fapt, riscurile sunt universal valabile chirurgiei.

 

 

Se stie ca orice bacterie, in cazul oricarui tip de operatie, inclusiv privind lucrarea dentara, poate fi „impinsa” in fluxul sangvin, cauzand asa-numita bacteremie, dupa cum ar mentiona si dr. Ray Ozerchowski Jr., medic stomatolog din Concord, New Hampshire, Statele Unite. Dar acesta este deja un adagiu.

Mai mult, conform dr. Ozerchowski Jr., studiile cardiologice, in transdisciplinaritate cu cele stomatologice, s-ar focaliza pe endocardita. De ce endocardita? Pentru ca, vreme de foarte multi ani, s-a presupus ca pacientii cu „murmur” cardiac ar suferi doar de o insuficienta a sistemului circulator. Astfel, inima nu ar mai primi suficient sange din pricina inflamarii endocardiului sau membranei dintre valvele aortei.

Ideea era ca acel sange recircula in jurul valvei in loc sa fie pompat direct, creandu-se un efect de reflux, iar bacteria din sange s-ar putea atasa de peretii respectivei valve. In consecinta, inainte si dupa lucrarea dentara, pacientii trebuiau supusi unei medicatii extensive cu antibiotice, spre a preveni si combate bacteremia. O metoda de genul: „Mai bine fii sigur decat sa-ti para rau!”. Adica, odata ce aveai antibioticul in fluxul sangvin, bacteriile nu mai aveau vreo sansa reala ca sa colonizeze peretii membranelor cardiace, si sa apara probleme. Iar aceasta metoda a functionat... pentru o vreme. Totusi, problema cea mare o reprezenta faptul ca nici pacientii, nici comunitatea stomatologica nu puteau clasifica cu precizie afectiunea cardiaca prezenta. De regula, antibioticele ce insoteau procedura si/sau lucrarea dentara, erau prescrise prolapsului de valva mitrala.

In speta, legatura dintre lucrarea dentara si pericardita este dificil de urmarit si identificat, dar este cu siguranta una plauzibila, conform studiilor cardiologice recente. Or, desi infectiile de genul mai sus amintit sunt principalul suspect, pana si cea mai invaziva procedura dentara se poate efectua fara complicatii! Acesta este un paradox privind lucrarea dentara in cazul suferinzilor de inima care se trateaza stomatologic la acest nivel.

Acum, medicina stomatologica, asemeni tuturor celorlalte ramuri medicale, continua sa evolueze in studierea impacturilor minore asupra organismului uman. Antibioticele si rolul lor dupa lucrarea dentara si post-operatoriu nu fac exceptie. Prin urmare, s-a adoptat decizia ca aceste tipuri de medicamente sa va fie prescrise in dozaj mai redus, inclusiv in conjunctie cu proceduri si lucrari dentare obisnuite. De ce un alt fel de dozaj? De ce acest nou standard? Pentru ca niciunde lucrurile nu stau in alb si negru. Medicina stomatologica, si ea, per ansamblu, nu face exceptie, dupa cum ne reconfirma acelasi dr. Ozerchowski Jr.

In realitate, s-a constatat faptul ca anumite tulpini de bacterii au devenit din ce in ce mai rezistente la antibioticele existente si administrate inainte si dupa lucrarea dentara. Acest fenomen a necesitat efectuarea unor studii inter- si transdisciplinare de nisa, si astfel s-a luat decizia schimbarii atat a dozajului, cat si a tipului de tratament. Cu toate acestea, din nou, „[...] nu exista vreo legatura deslusibila intre riscul de a dezvolta endocardita si tratamentul dentar. [...] Acum, unicii pacienti care primesc antibiotice inainte de tratamentul dentar sunt cei care poseda o valva cardiaca artificiala sau oricine cu un istoric in endocardita.”, a mai declarat dr. Ozerchowski Jr.

Desigur, mai exista riscul ca, optand pentru lucrarea dentara, atat pacientul, cat si medicul stomatolog responsabil cu efectuarea lucrarii sa fie indusi in eroare. Bacteria aceea putea fi foarte bine-mersi contractata la domiciliu sau in orice alta imprejurare, nu neaparat in mediul cabinetului dentar. Alteori, bacteremia poate fi cauzata chiar de catre pacient, in mod involuntar, printr-un periaj agresiv si prin manifestarea parodontozei sau a inflamatiei gingivale acute.

Lucrare dentara - riscuri si optiuni pentru transplantati

Pacientii cu transplant, sau care se pregatesc pentru acest pas, au nevoie de un tratament stomatologic special fie ca este vorba de procedeu, fie de lucrarea dentara in sine. Astfel, un sistem imunitar slabit de boala sau de transplantare va fi intotdeauna in mare risc de infectie oro-dentara si/sau sistemica. Si, pe cale de consecinta, tratamentul dentar trebuie efectuat fie agresiv fie inainte de operatie, fie dupa. In unele cazuri speciale, cand se constata ca puteti rezista inclusiv unei aplicari post-transplant, lucrarea dentara va poate fi recomandata cu incredere.

De regula, post-transplant, aceasta si orice alt procedeu stomatologic vor fi intreprinse abia la 3 – 6 luni. Din punct de vedere procedural, d-voastra, ca pacient care va aflati pe lista de asteptare a unui transplant, puteti solicita si un consult stomatologic preliminar, neinvaziv. Apoi, stomatologul va discuta istoricul d-voastra medical cu medicul de familie la care sunteti inregistrat. In cadrul acelor discutii, ca sa stiti, se vor stabili si restabili pentru d-voastra medicatia si dozajul acesteia, foarte important.

Ca medicatie, daca vi s-au recomandat: anticoagulanti, beta-blocatori, blocatori de canale de calciu, diuretice s.a.m.d., atunci fiti cu bagare de seama privind efectele lor secundare. De la xerostomia, la hiperplazie gingivala gura d-voastra se afla in risc! Iar, daca in timpul procedurii sangerati abundent din gingii, sa stiti ca aceasta poate fi un efect al disfunctiei organice de care suferiti, si care necesita transplantare. Cel mai adesea, se intampla suferinzilor hepatici. Prin urmare, nu poate fi vorba despre o afectiune generata de gingii, ci doar manifestata prin acestea. Nu ar fi parodontoza. Totusi, lucrarea dentara pe care vi-o doriti, poate avea de suferit prin amanari succesive si reorientari agresive in medicatia d-voastra. De asemeni, va putea fi nevoie ca orice sangerare gingivala, orice infectie pe care o prezentati, indiferent cat de redusa, sa fie combatuta agresiv de catre stomatologul d-voastra. Si, in caz de respingere totala de organ transplantat, numai asistenta stomatologica de urgenta va poate fi oferita.

 

 

Articole similare:

 

 

 

CAUTA INFORMATIA DORITA