Albirea dintilor sau bleaching-ul dentar

albirea-dintilorIn ziua de azi, peste 100 de milioane de pacienti apeleaza la cosmetica dentara, respectiv la procedura de bleaching. Or, albirea dintilor si bleaching-ul dentar sunt proceduri comune in stomatologia estetica, dar nu si identice. Iar, in acest sens, Consiliul pe Probleme Stiintifice al Asociatiei Americane a Medicamentului, sau PS-AAM, a conchis un set de fapte - definitii... de nuanta.

De la romani, si pana in ziua de astazi

Bleaching-ul in sine,ca si albirea dintilor,  nu este o inventie a modernitatii. Pana si romanii vechiului imperiu foloseau procedura, numai ca metodele erau putin... mai altfel. Or, daca ne gandim la laptele de capra sau la... urina, atunci cu siguranta ca metodele actuale pentru a avea dintii mai albi sunt cu mult mai... palpabile.

In ziua de astazi, insa, Asociatia Dentara Americana, sau ADA, recomanda, totusi, ca inainte de orice tentativa de bleaching in cabinetul igienistului dentar, pacientul sa vorbeasca temeinic atat cu un stomatolog, cat si cu un alergolog. Astfel, intregul profil stomatologic poate servi drept punct de plecare solid pentru demararea procedurii de bleaching... sau nu. Or, nu sunt recomandate interventiile de bleaching asupra pacientilor cu carii sau gingii infectate / afectiuni parodontale. De asemeni, procedura nu este eficienta in cazul in care exista filling-uri / plombe de aceeasi culoare cu a dintelui sau cand aveti restauratii din: materiale-compozit, ciment sau amalgamuri dentare. Dar, daca s-au efectuat lucrari cu veneer-uri din portelan sau bonding-uri, atunci, da, bleaching-ul , si nu albirea dintilor, poate avea rezultatele scontate!

Mai departe, odata ajuns in cabinetul igienistului dentar, asupra pacientului se va folosi un indrumar precum „VITA”, care il va ajuta pe profesionistul dentar sa estimeze corect nivelul de discromiere – de la doua, la sapte nuante - al dintelui. Actualmente si tot in „VITA”, se folosesc si nuantele post-bleaching.

De ce este nevoie de albirea dintilor, si de bleaching

De ce avem nevoie de albirea dintilor sau chiar de bleaching, insa? Deoarece, odata cu inaintarea in varsta, o persoana obisnuita, cu un „bagaj” genetic si/sau cu un stil de viata mai putin sanatos, va suferi o discromiere / decolorare dentara mai usoara sau mai accentuata. Mai exact, smaltul dentar poate deveni poros si deficitar de fosfat, precum si pigmentat – cu dintii galbeni, spre deosebire de cei maronii, gri sau mov, se poate lucra cel mai bine! -, respectiv din cauza:

  • bacteriilor variate,

  • a acizilor si colorantilor alimentari din diverse bauturi racoritoare si/sau energizante si/sau alcoolice,

  • a tabacului, dar si

  • a carotenoidelor si xanthonoidelor din anumite legume.

De asemeni, afectiuni imunitare sau oro-maxilo-faciale, precum: hipoplazia smaltului sau fluoroza. Alte cauze pot fi de sorginte medicamentoasa - exemplele tetraciclinei si a clorhexidinei din apa de gura -, dar si traumatica. Totusi, clorhexidina nu pateaza dintii, ci permite altor agenti sa o faca, respectiv in locul placii bacteriene, pe care o distruge complet. Despre discromie si fluoroza, am scris si in: Dinti perfecti si Fluorizarea dintilor nostri

Definitiile privind albirea dintilor si bleaching-ul dentar

Albirea dintilor si bleaching-ul dentar sunt proceduri comune in stomatologia estetica americana de astazi, cel putin. Dar acestea nu sunt si sinonime una cu cealalta. Or, Consiliul pe Probleme Stiintifice al Asociatiei Americane a Medicamentului, sau PS-AAM, a monitorizat inclusiv dezvoltarea pietei acestor tipuri de produse de albire; produse atat pentru bleaching-ul din cabinete, si albirea dintilor acasa. Urmarea acestei monitorizari a fost conchiderea asupra unui set de fapte care au si devenit definitii... de nuanta.

„Albirea dintilor restaureaza albul natural al dintilor, pe cand bleaching-ul inalbeste dincolo de culoarea naturala.”, a afirmat PS-AAM in acest sens.

Albirea dintilor... „de acasa”

Albirea dintilor in mediul domestic, aprobata ca metoda de catre ADA, implica urmatoarele tipuri de produse, aprobate si ele - dar de catre PS-AAM - , care se pot gasi la orice farmacie, si anume: geluri cu baza peroxidica, gume de mestecat, ape de gura si paste de dinti fluorizate. Or, pasta de dinti mai poate contine si: siliciu, oxid de aluminiu, carbonat de calciu sau bicarbonat de sodiu. Cat priveste gelurile respective, acestea mai sunt compuse din: glicerina, carbopol, hidroxid de sodiu si coloranti alimentari. Nivelul fluorizarii dintr-o pasta de dinti poate varia, insa, dupa cum reiese si dintr-o citire mai atenta a: Pasta de dinti - Origini, proprietati si trend-uri

Peroxidul de carbamid, din nou, folosit in concentratii mari si acasa, asigura o albire dentara externa optima. Iar, forma sub care se poate gasi acest agent este cea de gel continut intr-o proteza de albire, special creata in laboratorul clinicii pe care o frecventati – dupa ce tehnicianul a luat amprenta dentara -, pe care pacientul trebuie sa si-o fixeze bine pe dinti, altfel riscand o iritare serioasa a gingiilor. Durata procedurii este de 15 – 20 de minute, dupa care proteza se indeparteaza, procesul repetandu-se inca de maximum doua ori. Dar, daca se intampla ca gingia sa fie iritata de catre o proteza detasabila pentru albirea dintilor, atunci aceasta nu mai trebuie folosita, iar efectele negative vor disparea de la sine intr-o zi, maximum doua. Mai mult, daca pacientul sufera de vreo afectiune parodontala, cel mai bine este ca sa fie consultat si parodontologul inainte de a se trece la „albirea dintilor de acasa”.

De fapt, produsele de bleaching, bazate pe peroxizi, actioneaza atat intrinsec – asupra petelor interne, dentinare -, cat si extrinsec – asupra celor externe, de la nivelul smaltului -, pe cand cele albire simpla, actioneaza doar superficial. Aceasta superficialitate se manifesta exclusiv prin curatarea petelor si bacteriilor de pe suprafetele dentare, si din spatiile gingivale.

Cat priveste metodele putin mai... populare de albire a dintilor - daca nu si de bleaching -, putem aminti de:

  • aplicarea de pulpa de capsune zdrobite, care contin acid malic;

  • aplicarea de: mere verzi – contin acid malic! -, morcovi sau telina transformate in paste;

  • spalarea circulara pe dinti cu bicarbonat de sodiu.

Pentru ce aceste fructe si legume? Pentru faptul ca pot stimula inclusiv productia de saliva, care este un agent natural de albire si protejare a gurii de biofilm, sau placa bacteriana, rezultand si o respiratie proaspata, si nu halitoza / halena, asa cum este aceasta definita in: Halena – Definitie, proveniente si tratare.

Totusi, s-a mai demonstrat inclusiv faptul ca "albirea dintlor de acasa” poate avea consecinte negative asupra smaltului. Mai ales bicarbonatul de sodiu, fiind abraziv, este destul de incert, ca valoare benefica in acest sens. De regula, nu este benefic.

Bleaching extern sau intern, la cabinet?

Decalcificarile, sub forma de puncte albe, pot deveni relativ observabile imediat dupa sesiunea de bleaching extern. Dar, daca aceasta procedura este aplicata asupra tuturor partilor acelui dinte, atunci punctele respective devin aproape insesizabile; se uniformizeaza nuantele.

Patarea dentinei poate inlesni decolorarea dintelui de pe dinauntru! Solutia? Bleaching-ul intern, bineinteles. Or, o sesiune de bleaching intern, la radacina, implica faptul ca dintele respectiv sa nu mai aiba un nerv viu. De aici, si denumirea sugestiva de: „albire nevitala”. Or, cea vitala este atunci cand dintele si-a pastrat nervul intact.

Acum, aceasta procedura interna se poate explica prin urmatorii pasi: o forare in structura dintelui, apoi o detartrare de canal, respectiv un bonding prin aplicarea unui strat subtire de material–compozit, bazat pe rasini, si a unui strat de tetrahidrat perborat de sodiu, sau TPS. In continuare, stratul protector mai este aplicat si intre dinti, si pe varfurile gingiilor pentru a se reduce riscul arderii chimice din timpul sesiunii cosmetizante dentare. Intreaga lucrare este lasata cateva zile ca sa se vindece, si sa albeasca dentina, ca apoi sa fie schimbata tot de catre cosmeticianul dentar; asa-numitul „bleaching din mers”.

Avantajele lampii...

Materialele pot fi „mascate” si prin lumina albastra, provenita de la o lampa de bleaching pe baza de: halogen, LED sau arc plasmatic. Altfel spus, nu pe baza de... laser propriu-zis!

De ce lumina albastra, halogenica, insa? Deoarece s-a demonstrat faptul ca acest spectru este cel ideal pentru declansarea reactiei dintre peroxidul de carbamid si cel de hidrogen, dar fara a rani pulpa dentara. Si, cu progresele tehnologice de azi, din domeniu, s-a putut ajunge la reducerea emisiilor ultraviolete, sau UV, dar si a timpului necesar tratarii unui pacient prin aceasta procedura, respectiv la 30 – 60 de minute. Si totul intr-o singura vizita la cabinet!

Cu toate acestea, exista studii care infirma asa-zisele diferente nete dintre bleaching-ul realizat cu lampa de lumina si peroxid de hidrogen, sau apa oxigenata, si cel realizat doar cu peroxid de hidrogen. Mai mult, diferentele ar fi doar in aparenta, si asta din cauza ca structura dintelui s-ar deshidrata si supraincalzi temporar. In concluzia acestor studii, Asociatii Cercetarilor Clinice din Statele Unite, sau ACC, ar fi determinat factorul psihologic / placebo-ul ca fiind cel hotarator pentru asa-zisele rezultate superioare ale uneia sau alteia dintre variantele de bleaching prezentate.

Totusi, mediul stomatologic mondial este ingrijorat de posibilitatea ca acest peroxid de hidrogen sa nu fie cumva si carcinogenic, mai ales ca genereaza radicali liberi si exista riscul de modificare a insesi structurii de ADN. Dar, cercetari temeinice in acest sens nu s-au desfasurat inca. Si, pana la noi dovezi in acest sens, stim doar ca acesti peroxizi sunt iritanti si citotoxici. Acesta este paradoxul dovedit. Si, tot in acest sens, PS-AAM si Comitetul Stiintific pentru Protectia Consumatorului a UE considera ca gelurile de acest tip nu trebuie sa aiba concentratii mai mari de: 6% pentru peroxid de hidrogen si 16% pentru peroxidul de carbamid. De cealalta parte, agentii oxidanti in concentratie scazuta nu sunt mai putin eficienti, ci poate chiar la fel de eficienti, mai ales daca le este oferit suficient timp sa actioneze. De la 5, la 14 zile, cu cateva ore pe zi de stat cu banda adeziva tratata pe dinti, de regula

Metode, metode...

Acum, exista multe metode prin care se poate ajunge la albirea naturala a dintilor, cel putin, printre care amintim de: periaj atent, folosirea de benzi adezive sau de creion sau de gel de albire. De asemeni, este foarte utilizat si asa-zisul laser dentar din cabinete – de fapt, lampa acceleratoare cu lumina -, dar pentru bleaching, despre care puteti afla mai multe si in: Laserul dentar - O alternativa

Din nou, metodele de bleaching, din cabinet, folosesc un gel compus din 10 – 44% peroxid de carbamid, care reactioneaza cu apa formand 3 – 20% peroxid de hidrogen sau, mai simplu, apa oxigenata, dar si uree. Si, cum peroxidul de carbamid detine o treime din puterea totala a peroxidului de hidrogen, inseamna ca 15% din solutia de peroxid de carbamid este egala cu doar 5% de apa oxigenata. Or, peroxidul de carbamid patrunde adanc in porozitatile structurale ale smaltului, compus din cristale – tija, si le rup legaturile moleculare pana la nivelul dentinei. In egala masura, alt agent puternic de bleaching este acidul ftalimido-peroxi-hexanoic, sau AFP, dar care este mai putin folosit.

Riscuri...

Riscurile majore la care se pot expune pacientii unui cabinet de estetica dentara sunt urmatoarele:

  • Arderea chimica a tesutului gingival, mai ales daca este neprotejat in fata unei concentratii mari de agenti oxidanti, rezultand fie albirea, fie decolorarea mucoasei membranoase a gingiei;

  • Supraalbire sau „efectul albit”, dupa cum este cunoscut in bransa cosmeticienilor dentari, fiind unul dintre efectele nedorite ale tratamentelor intensive, cu durata de sub o ora;

  • Nevralgia dentara a „dintilor sensibilizati” prin deschiderea tubulelor dentinare, atunci cand este necesar un bleaching intern.

  • Sensibilitate crescuta la stimulii rece si cald

  • Bleachorexie, manifestata ca o tulburare comportamentala – obsesiv-compulsiva, mai exact – legata de ideea de a avea dintii cat mai albi si orice pret asupra sanatatii generale a dintilor.

Atentie! Bleaching-ul NU este recomandat copiilor sub 16 ani deoarece camera pulpara, sau nervul dintelui, este largita pana la acea varsta. Astfel, exista riscul deosebit de a irita acel nerv sau de a-l determina sa fie mai sensibil, cel putin. De asemeni, procedura de bleaching NU este recomandata femeilor gravide si care alapteaza.

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: