Aditia sau augmentarea osoasa – o etapa necesara uneori pentru implantul dentar

aditia osoasa este parte dintr un puzzle tratament prin implant dentarDin cauza unui proces natural denumit resorbtie osoasa, care intervine in urma unei extractii dentare, un os cu o grosime de 8 mm poate ajunge la 3 mm in 3-4 ani. Din cauza acestei resorbtii, tratamentul stomatologic include etapa augmentarii sau aditiei osoase. Aditia osoasa este o etapa necesara cand nu exista suficent os pentru insertia implanturilor, pentru ca tesuturile osoase ale cavitatii orale sa aiba volumul si consistenta adecvata unui implant dentar. Va puteti gandi la aditia osoasa ca la o interventie chirurgicala ce garanteaza un implant reusit pentru frumusetea fizionomiei si normalitatea masticatiei. Descoperiti cele mai importante aspecte ale procedurii de aditie osoasa si care sunt avantajele acesteia.

De ce se face?

Volumul initial al osului in care se afla un dinte extras se resoarbe in primul an cu cel putin 25%. Procesul de resorbtie nu se opreste aici, ci continua, in asa fel incat, dupa 3 ani de la extractie, osul s-a resorbit in proportie de 40%-60%. Din acest motiv, faza de augmentare sau aditie osoasa este inclusa in planul de tratament stomatologic, fiind obligatorie atunci cand este implicata o zona a cavitatii orale foarte importanta din punct de vedere al esteticii dentare. Aditia are ca rezultat regenerarea osoasa si este la fel de necesara atunci cand viitorul implant va fi inserat intr-o zona esentiala pentru masticatie.

Daca are la dispozitie un volum osos mai mare, medicul stomatolog specialist (implantologul) poate insera un implant cu o lungime si un diametru mai mare, ceea ce inseamna stabilitate crescuta si rezistenta superioara la solicitarile masticatiei. Frumusetea zambetului ca rezultat al unui astfel de implant dentar este doar un bonus al functionalitatii, rolul sau principal fiind normalizarea vorbirii si mestecarii hranei.

Din ce se face?

Materialul folosit pentru aditie osoasa poate fi de la pacient – osul autogen, adica os recoltat chiar de la pacientul in cauza, sau substitut osos recoltat de la animal, sau artificial, adica grefe aloplaste din fosfat de calciu sau mem­bra­ne perfect adaptate pentru regenerarea osoasa.

Osul autogen (grefa autogena) se recolteaza de obicei tot din cavitatea orala a pacientului la care se face aditia osoasa. Ulterior, in cadrul aceleiasi interventii, grefa recoltata se introduce imediat si rapid in zona in care se vrea repararea defectului osos. Avantajul osului autogen este lipsa complicatiilor precum respingerea sau infectiile, datorata aceluiasi material genetic. Dezavantajul este traumatismul suplimentar al pacientului, cauzat de incizia suplimentara pentru recoltarea grefei osoase.

Substitutul osos animal este cel mai frecvet de origine bovina (grefa xenogena), sterilizat si tratat ca sa nu se produca infectii sau reactii de respingere. Ca si consecinta a aditiei, osul propriu pacientului regenereaza, iar substitutul sau osul artificial adaugat este doar un suport de crestere ce se resoarbe si este eliminat pe masura ce osul propriu creste in dimensiuni.

Dintre grefele aloplaste, recomandam membranele parodontale, atat pentru evitarea traumatismului recoltarii osului autogen, dar si dintr-un motiv mai putin cunoscut de pacient. In timpul regenerarii osoase este esential sa nu patrunda  celule din gingie in defectul osos, deoarece calitatea osului regenerat va fi foarte scazuta. Pentru a preveni aceasta, medicul stomatolog recomanda terapia parodontala regenerativa, prin care izoleaza acest defect si osul introdus de gingie. Aceste membrane parodontale pot fi resorbabile sau neresorbabile. Cu alte cuvinte, se resorb o data cu formarea noului os, respectiv sunt indepartate dupa ce s-a incheiat regenerarea osoasa.

Cum se face?

Interventia sau operatia de aditie osoasa dureaza cateva ore si se face o data cu insertia implanturilor sau separat, daca gravitatea defectului osos este mai ridicata. Interventia este complexa din punct de vedere chirurgical, insa pentru pacient este la fel de usor de tolerat ca orice alta interventie stomatologica obisnuita.

Inaintea interventiei se face o anestezie locala, iar dupa, pacientul face terapie cu medicamente recomandate pentru reducerea la minim a disconfortului fizic provocat. Anestezia generala se recomanda in cazuri extreme, cand operatia este dificila, sau cand pacientul isi doreste in mod special sedarea generala.

Aditia osoasa in alveola, mai ales in mandibula, se poate efectua si imediat dupa extractia unui dinte, mai ales cand se stie ca in locul edentatiei se va insera un implant, cu scopul de a preveni resorbtia osului alveolar pana la momentul implantului dentar.

Operatia de sinus lift (de ridicare a sinusului) este o operatie specifica zonei posterioare a maxilarului superior, care are ca scop cresterea volumului osos in aceasta zona, in detrimentul volumului sinusului. Aceasta este necesara deoarece, cand dintii pierduti sunt din zona posterioara a maxilarului superior, resorbtia este adesea insotita de cres­te­rea in dimensiune a sinusului maxilar, adica a unei cavitati in interiorul osului, care face foarte dificila insertia implanturilor dentare.

Fara operatia de sinus lift, riscul introducerii implanturilor in sinusul maxilar este foarte ridicat, ceea ce ar putea declansa afectiuni grave la nivelul sinusului precum sinuzitele. Mai mult, sinus liftingul permite inserarea unor implanturi dentare mai lungi, deci mai rezistente si cu o durata de viata mai mare. Operatia necesita multa experienta si dexteritate din partea echipei de specialisti si se poate realiza intern (sinus lift intern) sau extern (sinus lift extern).

Un sinus lift intern are, in medie, un cost mai mic decat cel extern (circa 250 de euro), dar este o manevra fara control vizual, chirurgul bazandu-se doar pe pipait pentru ridicarea membranei sinusale.

Un sinus lift extern are costuri aproape duble, dar se recomanda mai ales daca numarul de dinti care trebuie inlocuiti este mai mare, iar materialul osos de sustinere este redus. Operatia este perfect controlata si se realizeaza printr-o mica fereastra laterala in sinusul maxilar, prin care se insereaza materialul de substitutie osoasa. Dupa sutura, se aplica lucrarea provizorie, care ramane acolo circa 6 luni, pana la finalizarea procesului de vindecare si plasarea implantului dentar definitiv.

Cu ce se face?

Cea mai eficienta si moderna metoda de realizare a aditiei osoase este piezochirurgia, o tehnica cu ultrasunete, foarte avantajoasă pentru structurile delicate din regiunile orale si maxilofaciale, care actioneaza cu precizie asupra oaselor fine prin ultrasunete. Desi este mai costisitoare, este superioara tehnicii instrumentelor mecanice si manuale datorita preciziei si controlului din timpul procedurii, fiind conditia necesara si garantia pentru obtinerea unui rezultat durabil si estetic.

Operatiile de augmentare sau aditie osoasa permit repararea defectele oaselor din cavitatea orala, reconstruirea si regenerarea unor oase noi, astfel incat se pot realiza diverse tipuri de implanturi sau lucrari dentare, care se ridica la inaltimea celor mai pretentioase asteptari ale pacientilor, atat din punct de vedere estetic, cat si functional.

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: