Leucoplazie bucala - cauze, simptome si tratamente

leucoplazie-bucalaIn primul rand, „leucoplazie” provine din substantivul grecesc leukoplakia, insemnand „pata alba” sau „formatiune alba”; leuko = „alb”, plakos = „pata”. Alte denumiri sub care se regaseste afectiunea, sunt: leucocheratoza, leucoplazie idiopatica si cheratoza idiopatica sau, mai simplu, placa alba idiopatica. Or, la cea din urma, afectiunea se manifesta prin acoperirea unor zone intinse ale cavitatii bucale cu cheratoza sau placa aderenta, respectiv pe membrana mucoasa a cavitatii in chestiune. Astfel ca, atunci cand leucoplazia apare in cavitatea orala, afectiunea isi preschimba denumirea in leucoplazie orala, desigur, definita precum:

„(...) O leziune predominant alba a mucoasei bucale care nu poate fi caracterizata ca nici o alta leziune definitorie.”, dupa cum apare aceasta in randurile lucrarii stiintifice Interventii pentru tratarea leucoplaziei orale / Interventions for treating oral leukoplakia.

 

 

Acum, desi se poate confunda usor cu candidoza bucala sau chiar cu ciuperca linguala, leucoplazia produce un anumit tip de leziuni care, din pacate, nu pot fi desconsiderate de catre nimeni... de specialitate. Prin urmare, desi este usor confuzabila si aparent fara vreo implicatie histiologica specifica, o leucoplazie este diagnosticabila doar atunci cand toate celelalte variante au fost excluse.

Cam ca in preceptul holmesian al lui Sir Arthur Connan-Doyle, creatorul faimosului detectiv al logicii si deductiei pure, Sherlock Holmes:

„(...) Odata ce ai eliminat imposibilul, orice ar ramane, indiferent cat de improbabil, trebuie sa fie adevarul!”

Categoriile predispuse de pacienti

Peliculele albe de leucoplazie orala sunt, de obicei, prezente inca de la nastere si pot deveni mai pronuntate in copilarie desi leucoplazia orala afecteaza mai ales adultii de varsta medie si inaintata.

Acum, aceasta leucoplazie orala se manifesta, in general, in cazul categoriei de fumatori inveterati, dar cauza aparitiei acesteia ramane deseori necunoscuta. De aici, si terminologia de: „leucoplazie idiopatica”.

Revenind la fumatori, cei care mai si mesteca tabacul sunt cei mai predispusi la aceasta forma de leziune premaligna, dupa cum este o leucoplazie definita, mai recent. Or, leziunea premaligna inseamna in sine:

„Un tesut alterat morfologic, in care cancerul este mai probabil ca sa apara decat in contrapartea sa aparent normala.”, dupa cum se afirma in aceeasi Interventii...

Mai mult, pe intervalul de timp de la 1, la 30 de ani, cu aceasta leziune destul de stranie, sansa ca sa se transforme totul intr-un carcinom scuamo-celular – un tip de cancer oral – variaza de la 0, la 20%. Si, desi marea majoritate de leucoplazii nu se vor transforma in formatiuni maligne, unele sub-tipuri de leucoplazie orala prezinta un risc mai ridicat decat altele. In lume, leucoplazia orala reprezinta de la mai putin de 1%, la 5% dintre leziunile bucale din randul populatiei. Ea este, de altfel, si cea mai des intalnita leziune premaligna a gurii d-voastra.

Prin urmare, desi leucoplazia orala nu poate fi oprita din drumul ei de a se maligniza, atunci cand sunt prezente toate semnele necesare, stomatologul ii va recomanda pacientului sa se opreasca din fumat sau baut excesiv. Acestea sunt recomandarile standard, iar, in unele cazuri, dau rezultatele scontate, leucoplazia orala fiind cauzata inclusiv de acesti agenti.

Uneori, placa alba se va micsora sau chiar va disparea dupa autooprirea pacientului din fumat, dar procesul poate dura pana la 1 an. Alteori, zonele afectate se vor intinde incet, vor deveni mai albe si, bineinteles, se vor ingrosa in cazul neopririi si/sau reluarii fumatului.

Din punct de vedere al prevalentei in functie de sex, insa, cancerul oral - aparut in urma agravarii leucoplaziei orale - este mai usor la barbatii de varsta mijlocie si inaintata. Femeile, pe de alta parte, sunt mult mai expuse riscului mortalitatii din aceasta cauza.

Leucoplazia, pe tipuri si locatii

Aproape toate peliculele albe de leucoplazie orala sunt benigne, iar acestea nu pot fi diferentiate din prima incercare de restul mucoasei linguale / a limbii. De cele mai multe ori, leucoplazia orala se confunda cu candidoza bucala. Or, in cazul candidozei bucale, pelicula poate fi indepartata pentru a se descoperi o suprafata eritemica sau iritata si/sau sangeranda, in unele cazuri.

Din punct de vedere clinic, s-au putut observa doua mari tipuri de leucoplazie orala, si anume: omogena si neomogena / eterogena. Or, leucoplazia, fiind intalnita in diverse zone ale cavitatii orale, cel putin, se poate sub-imparti in: leucoplazie linguala si leucoplazie bucala. Adica, poate fi localizata fie pe limba, fie pe suprafata interna a obrazului. Cat priveste un anume sub-tip proliferant de leucoplazie, acesta este cel de leucoplazie verucoasa. Displaziile au fost, la randul lor, impartite de catre patologi in trei tipuri: usoare, moderate sau severe. Iar, in acest sens, formele usoare si moderate sunt mai dificil de depistat, dar cele severe, fiind asimilate notiunii de carcinom in situ, este mai rapid depistabil.

 

 

Tipurile majore:

Leucoplazie orala omogena – Leziune bucala rugoasa / ingrosata pe una dintre suprafetele bucale, bine definita prin levurile sale uniforme si aplatizate / papulare, respectiv cu mici iregularitati de relief, dar si prin textura sa puternic fisurata, incretita si rugoasa. Leziunea este un pic mai ridicata fata de nivelul mucoasei bucale generale. La palpare, senzatia poate fi una de suprafata "pielosa", uscata sau edematos-pastoasa / "noroioasa" si crapata.

Leucoplazie orala neomogena / eterogena – Leziune bucala neuniforma in aparenta, cu o suprafata variata, care poate fi atat aplatizata, cat si nodulara si/sau exofitica / proeminenta. Culoarea leucoplaziei neomogene poate fi predominant alba sau un amestec de alb cu rosu.

Leucoplazie orala verucoasa – leziune bucala puternic cheratinizata, observabila mai ales la seniori, dintre care unele pot deveni exofitice/proeminent in mucoasa inconjuratoare; atunci poate fi utilizat termenul de leucoplazie verucoasa proliferanta/invaziva. Or, acest sub-tip de leucoplazie neomogena comporta un risc mai ridicat de transformare maligna.

Sub-tipurile:

Leucoplazie verucoasa proliferanta (LVP) – Leziune bucala extensiva, care cuprinde atat mucoasa bucala, cat si pe cea gingivala, unde placa papilara / verucoida tinde sa se extinda in locatii mucozale adiacente. Adica, sa va invadeze toata mucoasa bucala. Si, din nefericire, femeile – in speta, cele ce au trecut de 50 de ani -, sunt printre cele mai predispuse la aceasta forma de leucoplazie. Iar fumatul pare a nu avea asa o mare legatura cu acest sub-sub-tip. Cat priveste prognosticul, LVP are sanse cu mult mai mari de a se transforma intr-un carcinom verucos sau chiar intr-unul scuamocelular.

Eritroleucoplazie orala – Leziune bucala caracterizata printr-un amestec de alb cu rosu; albul fiind cheratinic, iar rosul, atrofic. Mai mult, pelicula rosie, de tip eritemal / iritativ, ce acopera una dintre suprafetele bucale – indeosebi pe cea interna a obrazului / comisurala -, nu poate fi atribuita niciunei alte cauze, iar "peticele" nodulare albe invadeaza, pur si simplu, zona. De fapt, eritroleucoplazia s-ar situa la intretaierea drumului dintre eritroplazie si leucoplazie, din punct de vedere clinic, iar riscul de transformare in carcinom, din nou, este mai ridicat decat in cazul leucoplaziei omogene.

Cheratoza sublinguala – leziune bucala leucoplazica situata la baza gurii sau pe suprafata ventrala a limbii, fiind distinsa doar prin locatie; in mod obisnuit, cheratozele sublinguale sunt bilaterale si prezinta o suprafata incretita si corugata sau "paroasa" in paralel. Asadar, cheratoza sublinguala nu reprezinta vreo entitate clinica/afectiune distincta de leucoplazie, in general.

Leucoplazie candidica – leziune bucala similara cu candida albicans obisnuita, dar cunoscuta si sub denumirea de candidiaza hiperplastica cronica, nefiind chiar un sub-tip al leucoplaziei clasice. Cu toate acestea, unele leziuni leucoplazice devin colonii pentru specii variate de candida, astfel separandu-se de candidiaza hiperplastica cronica.

Leucoplazie orala corugata – leziune bucala de culoare alba pe lateralele limbii, cauzata de infectarea cu virusul Epstein-Barr, respectiv pe un fundal imunologic deficitar/labil, virusul HIV fiind aproape intotdeauna factorul cauzator si, fiind astfel, afectiunea nu poate fi considerata drept una idiopatica. De fapt, leucoplazia orala corugata sau „paroasa” este una dintre cele mai raspandite forme de leucoplazii, mai ales in randurile pacientilor suferinzi de SIDA, insasi prezenta leziunii acesteia semnaland tranzitia de la HIV, la SIDA.

Leucoplazie orala sifilitica – leziune bucala cauzata, precum sugereaza si denumirea, de afectiunea sifilis; mai exact, in cea de-a treia faza a bolii. Si, desigur, nu este un tip de leucoplazie idiopatica dat fiind faptul ca agentul cauzant este cunoscut. Din fericire, acum, ca sifilisul nu mai este atat de comun locuitorilor din emisfera vestica, cel putin, nici leucoplazia sifilitica nu mai comporta un risc ridicat malignizant.

Semne si simptome

In general, cele mai multe cazuri de leucoplazia nu prezinte simptome, dar se mai pot resimti un usor disconfort, si chiar putina durere in zona bucala.

Formele omogene si non-omogene ale acesteia, precum si zonele de acoperire pe care le poate avea leucoplazia, sunt foarte variate. Iar, unele dintre aceste forme de leucoplazia pot prezenta un risc mai ridicat de malignitate. Or, cele mai frecvente zone afectate sunt: cea bucala, cea labiala si cea alveolara desi orice zona mucozala poate fi implicata.

La fel, si culorile, si nuantele; de la alb, la alb-galbuie si chiar gri. Mai departe, un alt posibil mecanism ar fi hipertrofierea / ingrosarea stratului epitelial / superior de piele prin procesul denumit: „acantoza”.

Cele atrofiate / subtiate, prezinta un epiteliu rosiatic; dovada ca acesta si-a pierdut capacitatea de a se cheratiniza.

Intr-adevar, leucoplazia este prevalenta in zonele cu atrofie epiteliala, adica in zonele cu tesut gingival nedezvoltat suficient. Aceste atrofii se manifesta prin: deficiente vitaminice, fibroza orala submucozala, sifilis si disfagie sideropenica.

Cauze si perspective multiple

Din pacate, leucoplazia isi are cauzele neelucidate inca. Desigur, din punct de vedere societal, fumatul si mestecatul de tabac ar putea fi una dintre cauze, dar nici acest aspect nu este cert. Totusi, peste 80% dintre pacientii cu leucoplazia sunt fumatori. Iar, dintre fumatori, cei care consuma tigarete, prezinta o leucoplazie difuza, pe cand cei care fumeaza „in revers” - capul aprins se tine in gura -, risca schimbari mucozale drastice.

Aproape in egala masura, cei care mesteca tabacul, pur si simplu, prezinta, si ei, o distincta pelicula alba si cheratinica. Ganditi-va doar la efectul pe care l-ar avea apa asupra labelor picioarelor d-voastra, respectiv dupa o cufundare prelungita a acestora! Cat despre influenta alcoolului, putem specula doar faptul ca asa-numita „apa de gura”, data fiind concentratia mai mare de alcool etilic, respectiv de 25%, ar cauza leucoplazia orala; aceasta forma prezinta o pelicula groasa, de culoare cenusie. De aceea va recomandam apele de gura fara alcool.

Alt exemplu foarte comun de cauza pentru aceste pelicule albe din gura poate fi si trauma frictionala sau iritativa. O trauma care poate duce la hipercheratoza / ingrosarea stratului cheratinic intr-o zona in care, in mod normal, nu ar fi trebuit sa se prezinte astfel. Or, un asemenea exemplu, mai concret, poate fi: stomatita nicotinica.

 

 

Aceasta, la randul ei, este o hipercheratoza ca si cauza la caldura generata in procesul fumarii de tabac. Mai mult, riscul malignizarii este similar cu cel al mucoasei normale. Cat priveste trauma mecanica - care poate fi cauzata fie de un varf sau de fata ascutita a vreunui obiect introdus in gura, sau chiar de catre vreun dinte spart -, aceasta poate conduce la aparitia unei pelicule albicioase si similare cu leucoplazia orala. Insa, peliculele respective nu sunt altceva decat reactii la trauma produsa si se pot resorbi odata ce factorul cauzator al traumei a fost indepartat.

Din punct de vedere farmaceutic, sanguinarina, un extract de plante inclus in unele paste de dinti si ape de gura, se prezinta drept un risc ridicat pentru mai mult de 80% dintre pacientii cu leucoplazie; riscul de malignizare este la fel de ridicat. Si, in mod aproape ironic, din perspectiva sortii, cei mai multi farmacologi o recomanda pentru tratarea paliativa a cancerului.

Din punct de vedere al fizicii, lumina ultravioleta, insa, este considerata drept factor cauzator de leucoplazia, mai ales la buza superioara. Or, la aceasta, se face asocierea cu cheiloza/cheilita actinica sau... atunci cand vi se ingroasa buzele de la prea mult stat la soare, vara.

Si, la final, din punct de vedere biologic, microorganismele. Or, acestea sunt putin mai complicate si... mai rare in caz de leucoplazia. De fapt, in mod ocazional, la biopsie, se pot gasi forme de candida albicans.

Cheratoze idiopatice si virusuri

Exista foarte multe afectiuni care prezinta o leziune albicioasa la nivelul mucoasei oralea. Majoritatea sunt idiopatice, insa. Adica, nu prezinta o cauza specifica. Totusi, ele pot fi categorisite drept leucoplazii odata ce restul alternativelor cauzale au fost excluse.

Mai mult, au fost identificate chiar si cateva sub-tipuri de leucoplazie orala, specialistii in domeniu bazandu-se pe aparentele leziunilor. Astfel, aproape toate peliculele orale, albicioase, sunt rezultatul cheratozei generate de diverse leziuni.

Si, de aceea, o pelicula orala, albicioasa. poate fi denumita generic si „cheratoze”, si nu neaparat leucoplazie orala.

In cazul cheratozei, stratul ingrosat de cheratina absoarbe apa din saliva prezenta in cavitatea bucala si apare mai alba in comparatie cu mucoasa normala. O mucozitate care ar trebui sa se prezinte roz-rosie datorita vascularizarii puternice. De asemeni, leucoplazia orala se mai manifesta cromatic in pelicula care rezulta si prin apartenenta rasiala sau fiziologica a pacientului. Astfel ca, in functie de pigmentul natural al pielii, dar si de diverse sindroame, se poate influenta nivelul de melanina din tesuturile bucale, rezultand o pelicula de mucoasa de o anumita tonalitate a culorii.

Bineinteles, si pigmentii externi din asa-numitele „metale grele”, ingerate odata cu o anumita dieta, pot contribui la schimbarea culorii si tonalitatii peliculei de leucoplazie orala. Uneori, pacientii pot prezenta un adevarat „tatuaj de amalgam” de substante in acea pelicula!

Mai departe, virusurile Epstein-Barr si HIV sunt bine-cunoscute in lumea virusologiei ca fiind agenti direct responsabili, in unele cazuri, de aparitia leucoplaziei. Totusi, fiti cu bagare de seama, stimati pacienti, fiindca o candida in asociere cu leucoplazia nu inseamna acelasi lucru cu candida albicans cronica!

Gena p53 si leucoplazia bucala

Aceasta gena este una care poate suprima o tumoare. Mai exact, ea „managerizeaza” maturarea celulelor si moartea acestora. Dar, daca sufera mutatii, poate duce la cresterea incontrolabila a numarului de celule „vizate”. Astfel, p53 este si una dintre cele mai studiate gene.

Totusi, ea se poate face inclusiv vinovata de transformarea leucoplaziei bucale intr-o afectiune mai rezistenta la tratamente pe baza de antibiotice. Or, p53 poate dauna grav in zonele bucale care prezinta deja leucoplazie, respectiv la consumatorii inveterati de tutun si alcool, dar si la pacientii cu displazii / cresteri anormale de tesut.

Diagnosticarea prin biopsiere

Prelevarile de tesut cu leucoplazie orala sunt recomandabile a fi intreprinse trimestrial. Iar, daca nu survin schimbari majore in aparenta acestei afectiuni, biopsiile ar putea fi efectuate anual.

Zonele supuse biopsiei, respectiv in caz de leucoplazie orala, sunt cele cheratinizate si inrosite puternic, dar si cele care prezinta ulceratii abundente, de regula. Or, aceste zone pot arata displazii mult mai probabil decat celelalte zone, care sunt omogene ca aspect.

Procesul biopsiei poate fi si unul neinvaziv, adica prin exfoliere sau radere cu o periuta tare a suprafetei bucale pentru a se preleva o mostra de celule din tesutul afectat. Apoi, acestea sunt examinate la microscop de catre un specialist bacteriolog.

Printre metodele adiacente de biopsie a tesutului afectat de leucoplazie orala, mai putem mentiona tincturarea cu albastru de toluidina sau expunerea la ultraviolete.

Varianta chirurgicala este cea mai la indemana pentru orice clinician, mai ales in astfel de cazuri. Totusi, este recomandat ca atat specialistul, cat si pacientul sa nu se grabeasca; sa nu opteze pentru rezecare decat in cazuri severe. Uneori, nici nu se poate interveni chirurgical din cauza leziunilor prea extinse si se poate opta pentru o monitorizare foarte atenta si indelungata, insotita de un tratament agresiv, bineinteles. Metodele de operare a unei leucoplazii orale severe? Cu ajutorul: bisturiului, laserului, electrocauterizarii – aplicarea unei sonde conductoare de energie termica pentru taierea tesutului si cauterizarea plagii -, dar si cu cel al criochirurgiei / aplicarii de azot sub forma de pelicula lichida pe tesutul afectat de leucoplazie orala.

 

 

Medicatia in astfel de cazuri, de leucoplazie orala, depinde de medicul d-voastra stomatolog, bineinteles, Insa, ar trebui sa cunoasteti faptul ca au fost deja studiate destule combinatii medicamentoase, iar rezultatele... au fost oarecum descurajatoare. Asadar, s-au studiat medicamente pe baza de: antimicotice – excipienti anti-micoza -, carotenoide – precursoarele vitaminei A, precum betacarotenul -, retinoide – similare vitaminei A – si, nu in ultimul rand, citotoxice. Vitaminele C si E au fost studiate indelung, de asemeni, iar retinoidele s-au descoperit a fi toxice in doze mari. Niciuna dintre aceste studii nu au revelat faptul ca excipientii anterior enumerati ar fi foarte eficienti impotriva leucoplaziei orale in forma maligna, insa. Alte incercari de tratare ale afectiunii au fost pe baza de terapie fotodinamica sau cu ajutorul ultravioletelor.

Prognoza

Zona din spatele „maselelor de minte”, altfel cunoscuta ca si zona retromolara, ca si baza gurii – posteriorul si lateralele limbii – prezinta un risc mai ridicat de malignizare a leucoplaziei orale prezente. Cu toate acestea, tot din punct de vedere statistic, leucoplazia orala este prevalenta in zonele mucotice: bucala, alveolara si sub-linguala. Or, procentual, 90% dintre leucoplaziile orale se intampla la baza gurii si pe limba, displazia sau carcinomul relevandu-se la biopsie.

Zonele rosiatice sau eritroplaziile se pot amesteca cu cele albe sau eritroleucoplaziile, rezultand o leucoplazie „patata”, care si prezinta un risc generic foarte ridicat pentru malignizare. La fel, zonele verucoase sau nodulare de leucoplazie orala prezinta un astfel de risc.

O modificare in aparitia peliculei albe, dincolo de schimbarea culorii, prezinta un risc ridicat de malignizare. De asemeni, un risc la fel de ridicat mai prezinta si: fixarea peliculei de leucoplazie orala de tesuturile de dedesubt, ulceratiile, limfadenopatiile cervicale si, nu in ultimul rand, distrugerea oaselor cavitatii bucale.

In vreme ce peliculele de leucoplazie orala sunt prezente in combinatie cu alte afectiuni – cazul fibrozei submucotice -, acestea prezinta un grad mai mare de risc de malignizare.

Rata anuala a transformarii maligne a leucoplaziei orale rareori excede 1%; cele mai multe cazuri de leucoplazie orala vor ramane benigne. De asemeni, posibilitatea ca o forma benigna sa devina maligna, in caz de leucoplazie orala, este foarte greu predictibila, unii dintre specialisti argumentand ca nu ar fi deloc predictibila chiar.

Totusi, daca unele zone dispar, se micsoreaza sau raman stabile, atunci da, se poate spune ca respectiva leucoplazie orala va ramane benigna; se poate prognoza.

Niciun tip de interventie medicala nu s-a putut dovedi suficient pentru a reduce riscul dezvoltarii canceroase a leziunii, pe de alta parte.

Uzanta istorica a sintagmei

Termenul "leucoplazie" a fost folosit pentru prima oara in 1861 de catre Rokintansky, care a avut nevoie de el pentru a putea descrie leziunile albicioase din tractul... urinar! Intr-adevar, exista mai multe forme de leucoplazii. Apoi, in 1877, Schwimmer l-a folosit pentru a descrie o leziune orala si albicioasa, astfel aparand si "leucoplazie orala". Totusi, acea leziune era sifilis glotal, si nu leucoplazie orala.

In 1930, in urma unor teste pe animale, s-a demonstrat faptul ca leucoplazia orala poate fi indusa si prin inhalarea de tabac in mod agresiv. 31 de ani mai tarziu, s-a descoperit ca leucoplazia, in general, poate aparea pe membrane mucotice diferite din corp: pe tractul urinar, in rect, in vagin, in uter, in vulva, in sinusurile paranazale, in colecist, in esofag, in timpanele auditive si, nu in ultimul rand, in faringe. Si, in cele din urma, in 1988, un studiu de caz a mai folosit acest termen intr-o sintagma medicala despre epiteliul bucal si organele genitale

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: