Copilul suferind de autism in vizita la cabinetul stomatologic

autismUn spectru de afectiune autista (ASD, en. autism spectrum disorders) inseamna un proces degenerativ pe viata, incluzand atat autismul, cat si sindromul lui Asperger. Acestea sunt afectiuni serioase care pot ingreuna semnificativ interactiunea medicului stomatolog cu pacientul suferind de autism. Or, persoanele cu ASD experimenteaza trei zone de dificultate, altfel cunoscute ca „triada dizabilitatilor", si anume:

- interactiunea sociala – Dificultate in recunoasterea sau intelegerea emotiilor si sentimentelor altora, precum si in exprimarea propriilor emotii si sentimente;
- comunicarea sociala – Dificultate in comunicarea verbala si non-verbala, insemnand atat tonul, cat si expresiile faciale;
- imaginatia sociala – Dificultate in intuirea a ceea ce se va intampla in momentul urmator, precum si in acomodarea cu situatii nefamiliare. De asemeni, dificultate in intelegerea si interpretarea gandurilor, sentimentelor si actiunilor altora.

Fiecare persoana suferinda de autism va prezenta niveluri diferite de abilitati si autonomie, precum si zone de dificultate diferita. Unele persoane cu ASD - luat ca afectiune generala -, pot prezenta, asadar, dificultati severe de invatare, iar altii pot chiar sa nu vorbeasca; sa para muti.

In egala masura, suferinzii de sindromul lui Asperger au un IQ mediu sau peste mediu si isi pot disimula dificultatile, intr-o oarecare masura, iar, in functie de „triada dizabilitatilor", acestia pot manifesta:

- dificultati senzoriale – O persoana poate fi hiper- sau hiposensibila la stimuli externi, precum cei: sonori, luminosi, tactili si, nu in ultimul rand, cauzatori de durere fizica.
- rezistenta la schimbarea rutinei – In acest caz, persoanei in cauza ii poate fi foarte greu sa se acomodeze cu situatii, medii si persoane nefamiliare.
- comportament repetitiv – O astfel de atitudine comportamentala poate fi o cale pentru persoanele cu Asperger sa reziste stresului si altor probleme de ordin senzorial.
- supraincarcare senzoriala – Aici, persoana bolnava poate reactiona in modul "Lupta sau fuga", respectiv in functie de mediu sau situatie. Se poate ca persoanele in cauza sa isi atinga punctul lor maxim de toleranta senzoriala, si sa inceteze orice comunicare in mediul extern; sa se „opreasca".
- co-morbiditate – Intr-o astfel de situatie, cei cu ASD pot experimenta un nivel ridicat de anxietate intr-atat de ridicat incat sa le afecteze atat trupul, cat si mintea, si sa le induca o stare de depresie patologica. De aici, si „gandurile negre" tot mai frecvente. Iar, din punct de vedere strict stomatologic, pot aparea epilepsia si dipraxia. Or, din aceasta cauza, este indicat sa le consultati medicii de familie.

Ce sa faceti inainte de vizita la cabinet

Cand cautati un stomatolog potrivit pentru copilul d-voastra suferind de autism, sunati la cabinet si discutati nevoile speciale ale acestuia. Cu cat stiti mai multe despre procedurile cabinetului in cauza, cu atat mai bine va fi pentru copil. Intrebati daca respectivii medici stomatologi au protocoale speciale pentru tratamentul persoanelor cu ASD. Or, trebuie sa intelegeti ca insotirea copilului cu autism este obligatorie, si ca trebuie sa ramaneti alaturi de acesta.

Acum, stabilirea unei sedinte trebuie sa tina cont de starile copilului d-voastra. Trebuie sa alegeti un moment al zilei cat mai potrivit, respectiv in functie de starile provocate de autism. De asemeni, ar trebui sa stabiliti cu medicul stomatolog ca timpul de asteptare sa fie cat se poate de scurt pentru ca anxietatea sa i se estompeze si, daca se poate, sa fie prezent acelasi personal pentru ca sa se poata consolida increderea reciproca dintre copil si medic.

Obiceiuri orale sanatoase pentru copilul cu autism

V-ati obisnuit copilul cu periajul zilnic pe dinti? Daca nu, va rugam sa luati in considerare posibilitatea colaborarii cu un terapeut ocupational sau cu un profesionist comportamental sau in autism. In orice caz, trebuie sa va incurajati copilul intr-o directie buna privind igiena orala. In acesta ordine de idei, ar fi potrivit sa ii fixati cateva rutine vizuale zilnice si o alarma pentru a putea implementa corect setul acesta de practici de periaj. Exista aplicatii pentru telefonul mobil care pot face minuni in acest sens.
Folositi periuta de dinti a copilului sau o oglinda de plastic pentru dinti si determinati-l cu blandete sa va lase sa-l periati. Periutele de dinti vibrante sunt, si acestea, o metoda foarte buna de joc - invatare. De asemeni, orientati-va asupra unui joc placut, cum ar fi numaratul dintilor copilului.

Oferirea motivatiei pentru micul pacient cu autism

Pentru a va putea convinge copilul cu autism sa mearga cu d-voastra la stomatolog, este foarte recomandat sa alternati practica jocului „de-a dentistul" cu citirea unor povestioare privind importanta mersului la cabinet; importanta sanatatii dintilor.
Mai mult, puteti merge pe „tactica" oferirii unor premii simbolice, cum ar fi "un dulce" sau o mica excursie. Se prea poate ca si medicul stomatolog sa aiba o tombola cu jucarii simbolice pentru micii pacienti ascultatori. Folositi si acest aspect ca motivatie.

Vizitele „de recunoastere" la cabinet

Daca doriti sa va obisnui copilul afectat de autism cu mediul stomatologic, cu stomtologul si personalul acestuia, precum si cu „scaunul de temut", incepeti cu vizite scurte la cabinet. Ideea este ca aceste vizite sa fie intreprinse pe un „ton" cat mai pozitivist si atragator educational. Spre exemplu, copilul poate sa „inspecteze" instrumentarul, sa asculte bazaitul „albinutei", sa discute cu medicul si personalul despre beneficiile unui obicei oral si domestic sanatos, dar si ale unui tratament constant. Toate acestea intr-o maniera pe intelesul sau. Si, tot in cadrul acestor vizite, d-voastra, ca parinte, intr-un efort conjugat cu medicul stomatolog, puteti identifica mai usor problemele senzoriale pe care copilul le poate experimenta in cadrul unei vizite viitoare.

Problemele senzoriale

Exista foarte multe probleme senzoriale pe care copilul cu autism le poate intampina in cabinetul stomatologic, precum: gusturile, mirosurile, texturile, sunetele, luminile si proprioceptivele / nesiguranta pozitiei corpului in relatie cu mediul inconjurator.

Or, stiind cu precizie in ce zone este copilul d-voastra cel mai sensibil, va poate ajuta in eforturile de a gasi o strategie corespunzatoare acestuia pentru desensibilizare. Iar acea strategie trebuie sa fie impartasita personalului medical din cabinetul preferat. Cat mai putine distrageri senzoriale.
Copilul nu se simte comod in scaun? Incercati cu o pernuta asezata pe acel scaun, iar pozitia scaunului in sine sa fie ajustata inainte de a intra cu copilul in cabinet fiindca, uneori, pot aparea mici crize proprioceptive. Aranjati cu personalul cabinetului toate detaliile, in prealabil. De asemeni, daca stomatologul va sublinia necesitatea unei radiografii dentare, iar daca pacientul ar putea simti o greutate apasatoare purtand „sortul" anti-raze X, ar fi foarte indicat sa discutati dinainte cu medicul astfel incat sa ajungeti la un compromis in favoarea copilului.
Pentru distragerea controlata si calmarea efectiva a copilului cu autism, va sugeram, in schimb, sa ii oferiti acestuia ceva antrenant de facut chiar si cand se afla in scaunul stomatologic. O idee ar fi manipularea unei benzi terapeutice; aceasta poate fi intinsa de catre copil fie cu mainile, fie cu picioarele.

Luminozitatea trebuie sa fie, si ea, ajustata nevoilor copilului–pacient cu autism. Iar acest sfat este adresat si medicilor stomatologi. Lasati-i sa poarte ochelari de soare in timp ce efectuati consultul. Totul trebuie sa beneficieze de transparenta 100%. Din punctul de vedere al sunetelor deranjante, insa, copilului cu autism i se poate permite sa foloseasca un iPod, astfel incat muzica din casti sa estompeze pe cat posibil bazaitul „albinutei". Ideal ar fi ca si muzica sa fie relaxanta.

Problemele comunicationale

Pentru un copil afectat de autism, faptul ca nu isi poate exterioriza emotiile si sentimentele, poate constitui o problema grava. Prin urmare, atat parintii cat si medicii stomatologi, ar trebui sa adopte strategia: „spune, arata, actioneaza".
Mai intai, spuneti-i copilului ceea ce va trebui el sau ea sa faca mai departe. Apoi, aratati instrumentul sau actiunea pe care copilul trebuie sa il foloseasca sau sa o intreprinda. Iar, la final, actionati numai dupa ce copilul a actionat in virtutea primelor doua precepte.
Pregatirea verbala si demonstratia vor ajuta copilul sa scape de unele dintre temerile sale cu privire fie la igiena orala de acasa, fie la vizita la cabinet. Totusi, nu va bazati pe un limbaj metaforic sau gestual, si nici nu incercati sa pareti ca vorbiti „de sus" copilului respectiv. Apelati, in schimb, la un limbaj cat mai concis si prietenos; trebuie sa fiti pe aceeasi „unda" cu micul pacient.

Puterea exemplului

Referindu-ne tot la demonstratii, puterea exemplului in astfel de cazuri prezinta o importanta covarsitoare pentru copilul cu autism. Ar fi recomandat sa aduceti in cabinet si o ruda de aceeasi varsta cu copilul d-voastra, sau chiar vreun coleg de scoala sau prieten. Toate acestea in urma unei intelegeri in sanul familiei sau intre familii, bineinteles. Acceptul medicului este foarte important si in aceasta chestiune.

Cronometrarea procedurii

Atat parintele, cat si stomatologul trebuie sa ofere cronometrari precise copilului cu autism, astfel incat acesta, aflat in scaunul „problematic", sa nu sufere atacuri de panica. De pilda, ati putea folosi mici trucuri precum: "Tot ceea ce facem aici se va termina cand ajung la 10." sau „Trebuie sa iti ating toti cei 20 de dintisori.", si altele asemenea.

Laudele nu strica niciodata!

Daca ati observat ca fiul sau fiica d-voastra, care sufera de autism, raspunde cel mai bine laudelor imediate, rugati medicul stomatolog si personalul acestuia sa procedeze pe aceasta linie. Or, o lauda precum: „Bravo! Te-ai descurcat foarte bine tinandu-ti gurita deschisa!", poate sa ofere rezultatele mult asteptate de catre toti.
Totusi, pot aparea unele manifestari comportamentare specifice deranjante ale copilului cu autism, si tocmai atunci atat d-voastra, ca parinte, cat si medicul si personalul sau, trebuie sa va mentineti calmi astfel incat sa puteti minimaliza comportamentul – problema. Incercati sa ignorati aceste abateri.

Alte probleme...

Reactiile alergice trebuie enumerate medicului stomatolog pentru ca el sau ea sa poata limita interactiunea dintre cavitatea bucala a copilului cu autism si agentii chimici folositi in catrulul tratamentului stomatologic. Dar daca, din pacate, copilul cu autism manifesta si bruxism, adica scrasnirea dintilor si/sau a maxilarelor, sau alte atitudini autoflagelante, cum ar fi: muscarea buzelor si ciupirea gingiilor, atunci poate ca este recomandata o protectie bucala. Medicul stomatolog ar trebui sa verifice si medicatia micului pacient astfel incat sa se identifice cauza reala a suprasalivarii sau a carierii danturii acestuia. Atacurile epileptice pot aparea, si ele, pe neasteptate. Or, gura copilului poate fi in cea mai mare primejdie, in astfel de cazuri, fiindca acesta isi poate ciobi dintii sau musca partea interioara a obrajilor sau limba. Astfel, nu doar tava cu instrumentar ar trebui eliberata din timp, ci si instrumentele aflate in gura pacientului in momentul crizei ce i-ar putea pricinui leziuni. Toate trebuie indepartate cu maxima rapiditate si eficienta.

Sedarea cu gaz ilariant in cazurile de autism

In cazul copilului cu autism, sedarea cu protoxid de azot, sau gaz ilariant, poate fi de un real folos, mai ales daca vorbim despre anxietatea acestuia; problema care i-ar limita copilului capacitatea de a se acomoda cu mediul si situatia in care se afla. Or, din acest punct de vedere, trebuie sa va intrebati medicul stomatolog in privinta avantajelor si dezavantajelor acestui tip de sedare. Iar, daca este nevoie de mai mult, se recomanda sa va adresati medicului de familie pentru a continua procedurile in cadrul unui spital sau institut de profil.

Independenta este cheia!

Copilul cu autism trebuie incurajat sa devina cat mai independent, mai ales in cazul igienei personale. Or, aici intra si cea orala. Atat parintele, cat si medicul stomatolog ar trebui sa aprecieze acest aspect din viata copilului la justa sa valoare. Dar, desigur, daca acel copil prezinta un risc ridicat de autoflagelare constanta, atunci trebuie consultat psihiatrul pediatru.

Articole similare: 

Articolul a fost util? Am aprecia daca l-ai promova in retelele de socializare. De asemenea asteptam comentariile tale!

Ne gasesti pe:

urmareste netdent pe twitterurmareste netdent pe googleurmareste netdent pe facebook

Ultimele comentarii

  • Dr Cosmin-Marian Cir... said More
    Buna seara. Cantitatea maxima de anestezic administrat depinde de tipul anestezicului folosit. In ansamblu volumul folosit in cazul dvs este destul de...
  • andreea nagy said More
    Buna seara! Imi poate spune cineva,cate anestezii se pot face intr-o zi? Si daca este normal sa se faca 8 anestezii dentare (sau 8 intepaturi) intr-o...
Creeaza cont sau acceseaza situl folosind una dintre retelele de socializare de mai jos

Te rugam sa te autentifici folosind una dintre retelele de socializare: